Rusia deține în Republica Moldova cele mai importante obiective strategice care furnizează gaze și energie electrică și le folosește abil pentru a pune nu numai presiune economică, dar și politică asupra deciziilor majore ale Chișinăului. Federația Rusă își exercită pârghiile de influență economică asupra politicii de la Chișinău printr-un triunghi de obiective strategice format din Moldovagaz (deținută de Gazprom) – Uzina Metalurgică Moldovenească (MMZ) deținută de regimul separatist total controlat de Moscova) – Centrala Termoelectrică Moldovenească (Moldgres) proprietate a companiei rusești Inter RAO).
Mai mult, Gazpromul livrează gaze regiunii transnistrene la prețuri mici și chiar și banii obținuți din ele ajung în bugetul Tiraspolului. Datoria acumulată îi este imputată însă guvernului de la Chișinău și a atins, până în prezent, suma de 8,5 miliarde de dolari, scrie veridica.ro.
Astfel, schema pusă la cale de Moscova întreține regimul separatist de la Tiraspol și îioferă Kremlinului un instrument de presiune asupra Chișinăului pentru datoriile acumulate de Transnistria.
Circuitul gazelor rusești de la Gazprom la industria din Transnistria. Foto: Ilie Gulca, Mădălin Necșuțu
Cum a ajuns Gazprom să dețină monopolul gazelor în Moldova
Moldovagaz deține monopolul la furnizarea gazelor din Federația Rusă pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în Transnistria.
Compania a fost fondată în 1998 prin convertirea unei părți a creanțelor deținute de gigantul rus asupra Republicii Moldova. Gazprom a intrat și în posesia întregii infrastructuri de conducte a Republicii Moldova, inclusiv cea controlată de autoritățile autoproclamate din Transnistria.
Structura acționariatului SA Moldovagaz arată astfel: Gazprom - 50%, Agenţia Proprietăţii Publice a Republicii Moldova – 35,33%, și Comitetul de administrare a proprietăţii Transnistriei (ce ține de regimul separatist) – 13,44%. Ulterior, aceste din urmă acțiuni au fost trecute în gestiunea furnizorului rus de gaze. Celelalte 1,23% din acțiunile companiei sunt în proprietatea unor persoane fizice.
După Războiul de pe Nistru din 1992, regimul secesionist de la Tiraspol s-a autoproclamat proprietar pe rețeaua de distribuție a gazelor de pe teritoriul enclavei separatiste, pe care un an mai târziu le-a transmis companiei locale Tiraspoltransgaz.
În 2005, toate proprietățile Tiraspoltransgaz au fost trecute în posesia unei alte entități nou-formate – Tiraspoltransgaz-Pridnestrovie.
Deși Tiraspoltransgaz s-a autodeclarat în 2006 entitate separată față de Moldovagaz, aceasta continuă până în prezent să procure gaze de la Gazprom atât pentru malul drept, cât și pentru cel stâng al Nistrului.
În timp ce Moldovagaz achită Gazpromului pentru consumul de gaze de pe malul drept al Nistrului, banii colectați din Transnistria nu ajung în buzunarele Gazpromului, ci în bugetul anual transnistrean.
Prin urmare, Moldovagaz are în prezent față de Gazprom și subsidiara sa, Factoring Finance, o datorie de peste 8,5 miliarde de dolari. Mai mult de 90% din această datorie aparține Transnistriei.
În perioada 2007–2011, Moldovagaz a livrat gaze pentru Tiraspoltransgaz în baza unui contract semnat cu Gazprom în 2006. Acest contract a fost înnoit anual până în 2019 și prelungit în octombrie 2021 până în 2026.
În paralel, în 2011, al doilea contract semnat între Moldovagaz și Tiraspoltransgaz prevede condițiile de livrare a gazelor rusești în Transnistria.
Conform contractului dintre Moldovagaz și Gazprom, prelungit la 29 octombrie 2021, gigantul rusesc s-a obligat să furnizeze anual Republicii Moldova 3,3 miliarde de metri cubi pentru următorii cinci ani. Din această cantitate, 1,24 de miliarde de metri cubi merg anual pentru malul drept al Nistrului și alte 2,06 miliarde pentru consumul de pe malul stâng.
Așadar, circa două treimi din gazele livrate în Republica Moldova de Gazprom ajung la Tiraspoltransgaz care, la rândul său, le repartizează întreprinderilor transnistrene. Datoriile acumulate pentru consumul gazelor în stânga Nistrului sunt doar ale Tiraspoltransgaz, a declarat pentru Veridica directorul Moldovagaz, Vadim Ceban.
„Noi putem să spunem un singur lucru, aceste datorii sunt ale celor care le-au acumulat - Tiraspoltransgaz. Datoriile sunt reflectate în așa-numitele conturi extrabilanțiere”, a spus Ceban, subliniind că furnizarea de gaze în Transnistria este reglementată printr-un contract semnat în octombrie 2021.
Moldgres, principalul obiectiv strategic care înghite gazele rusești
Centrala Termoelectrică Moldovenească este cel mai mare consumator de gaze din Transnistria.
În vremea URSS, această întreprindere fusese concepută să producă energie electrică la capacitate regională pentru Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria și România.
Cu o putere instalată de 2.520 de MWh, centrala asigură energie electrică pentru ambele maluri ale Nistrului, atât în teritoriul controlat de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova, cât și în regiunea separatistă transnistreană.
- Moldgres. Foto: novostipmr.com
În iulie 2008, gigantul energetic rus Inter RAO UES a achiziționat 100% din acțiunile Moldgres de la regimul separatist de la Tiraspol. Tranzacția nu a fost recunoscută de către autoritățile constituționale de la Chișinău, în condițiile în care ar fi trebuit aprobată de instituțiile abilitate din Republica Moldova.
Întreprinderea este vitală pentru supraviețuirea regimului separatist de la Tiraspol și pentru exercitarea influenței politice rusești asupra Chișinăului.
Autoritățile de la Chișinău cumpăra în prezent 70% din energia electrică de la Moldgres, deținută de compania-mamă din Rusia Inter RAO, iar cealaltă parte de 30% este asigurată de compania ucraineană Energoatom. Până în aprilie 2022, Republica Moldova își procura aproape integral energia electrică de la Moldgres.
Actualmente, Moldgres refuză semnarea unui contract de livrare pe termen lung a energiei electrice către Chișinău. Contractul actual este reînnoit în fiecare lună.
Regimul de la Tiraspol loial Moscovei condiționează oferirea de curent electric de la Moldgres cu emiterea de certificate de mediu lunare din partea Chișinăului necesare funcționării Uzinei Metalurgice din Râbnița conform solicitărilor UE.
Conform unui raport al Ministerului Dezvoltării Economice de la Tiraspol, în 2021, întreprinderea a furnizat electricitate în dreapta Nistrului în valoare de 176,7 milioane de dolari americani.
Problema Tiraspolului constă în faptul că autoritățile de la Chișinău își achită consumul de energie electrică în lei moldovenești și privează astfel regimul separatist de valută.
Pe de altă parte, Chișinăul are și el nevoie de relația cu Moldgres: electricitatea din Transnistria este oferită la preț de dumping cu care nu poate concura niciun producător regional.
Deși Tiraspoltransgaz nu indică pe site-ul său prețul gazelor pentru Moldgres, surse care au solicitat anonimatul estimează că este vorba de circa 1.700 de ruble transnistrene pentru o mie de metri cubi, echivalentul a 100 de dolari.
Conform unui document publicat de portalul Moldstreet.md, Moldgres consumă lunar circa 125 de milioane de metri cubi de gaze. Așadar, centrala arde anual circa 1,5 miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce reprezintă circa 75% din totalul de gaze care ajung în Transnistria. Restul de 25% este distribuit către alte obiective din Transnistria.
De exemplu, pentru Rețelele electrice de distribuție (ERES) din stânga Nistrului, Moldgres arde 26,2 de milioane de metri cubi de gaze în fiecare lună, pentru Uzina Metalurgică din Râbnița – 12 milioane de metri cubi, iar pentru compania Tehnopark, cea care vinde energie electrică pentru fermele de mining de criptomonede – 4,5 milioane de metri cubi.
La prima vedere, unele dintre aceste întreprinderi nu au nimic în comun cu consumul de gaze.
Însă un document despre operațiunile bancare ale Moldgres din 2015–2017, intrat în posesia Veridica, arată că această întreprindere prestează lunar „servicii de procesare a gazelor pentru generarea de electricitate” Uzinei Metalurgice Moldovenești de la Râbnița.
Prin urmare, Tiraspoltransgaz furnizează gaze întreprinderilor menționate. La rândul lor, acestea dau gazul către Moldgres și plătesc acestei întreprinderi doar conversia lui în energie electrică.
INFOGRAFIC conversie gaze-energie electrică. Foto: Ilie Gulca, Mădălin Necșuțu
Moldgres achită Tiraspoltransgaz-Pridnestrovie pentru gaze, iar aceasta transferă banii într-un cont special de gaze deschis în Banca Centrală a Transnistriei.
Banii din contul special de gaze deschis în această bancă sunt vărsați apoi în bugetul regimului separatist de la Tiraspol.
Conform legii bugetului regiunii pentru 2022, veniturile constituie 3,4 miliarde de ruble transnistrene, cheltuielile - 5,9 miliarde, iar deficitul - 2,5 miliarde (circa 125 milioane de euro).
Conform articolului 5 din legea bugetului, care este secret, sursele de acoperire a deficitului transnistrean sunt „împrumuturile” de la diverse întreprinderi din regiune.
Astfel, un document din 2014 obținut de Veridica arată că guvernul separatist acumulase între 2006 și 2014 o datorie de peste 8 miliarde de ruble transnistrene - circa 400 de milioane de euro la cursul zilei - față de Tiraspoltransgaz.
.xls)
Datorie Transnistria. Foto: Veridica/Ilie Gulca, Mădălin Necșuțu
Potrivit expertului în energetică Sergiu Tofilat, cel care a analizat rapoartele de executare a bugetelor regiunii transnistrene, din contul special de gaze al Băncii Centrale de la Tiraspol au fost finanțate 53% din cheltuieli în 2019 și 40% în 2020.
- Uzina Metalurgică de la Râbnița – colector de valută pentru Tiraspol cu materie primă din România
Unul dintre cei mai mari contribuabili ai bugetului regiunii separatiste transnistrene este Uzina Metalurgică Moldovenească (MMZ). Miracolul funcționării acestui obiectiv constă în faptul că lucrează pe gazele primite de la Tiraspoltransgaz-Pridnestrovie pe care le oferă Moldgres-ului pentru generarea de electricitate.
Conform tarifelor publicate pe site-ul său, Tiraspoltransgaz vinde o mie de metri cubi de gaze MMZ-ului cu 1.500 de ruble transnistrene, echivalentul a circa 94 de dolari, în timp ce prețul de achiziție a gazelor de către Moldovagaz de la Gazprom a fluctuat din octombrie 2021 și până în prezent de la 350 de dolari până la aproape 1.000 de dolari conform unei formule de preț stabilite între cele două părți.
Misiunea principală a combinatului este să facă infuzie de capital în valută forte prin produsele vândute pe piețele europene datorită beneficiilor Acordului de Asociere și Liber Schimb semnat de Republica Moldova și Uniunea Europeană (DCFTA) în iunie 2014, ce include și Transnistria.
Conform unui raport al Ministerului Dezvoltării Economice de la Tiraspol, la sfârșitul anului 2021, vânzările MMZ au ajuns la 432,2 milioane de dolari americani, alcătuind aproape jumătate din valoarea totală a exporturilor regiunii separatiste.
Uzina Metalurgică Moldovenească. Foto: novostipmr.com
Combinatul a făcut parte din grupul de companii deținut de oligarhul apropiat Kremlinului, Alisher Usmanov, care apare pe lista sancțiunilor internaționale aplicate Rusiei după invadarea Ucrainei.
Usmanov a fost în acționariatul întreprinderii din 2004 până în februarie 2015, când a predat combinatul Ministerului Dezvoltării Economice de la Tiraspol, motivând o lipsă de materie primă pe piață.
Plecarea lui Usmanov din acționariatul uzinei coincide cu începerea unei investigații din partea autorităților ucrainene în cazul produselor metalurgice originare din Belarus și Transnistria. Până atunci, uzina a fost legată ombilical de importurile de fier vechi și exporturile produselor metalurgice finite în Ucraina.
Conform documentelor obținute de Veridica, pe 15 aprilie 2019, capitalul statutar al companiei s-a redus de la 112,8 milioane de dolari la numai 32,9 milioane de dolari din cauza lipsei de materie primă.
Pe 12 iunie 2019, autoritățile ucrainene au adoptat o decizie privind aplicarea măsurilor definitive „anti-dumping” la importurile în Ucraina de bare de oțel-carbon și alte oțeluri aliate originare din Belarus și Republica Moldova (Transnistria).
Uzina a fost salvată de colapsul total de importurile de fier vechi din România. După sancțiunile aplicate de Ucraina, Uzina Metalurgică Moldovenească a fost obligată să își găsească altă regiune pentru a se asigura cu materie primă și alte piețe pentru a-și vinde produsele.
Profitând de Acordul de Liber Schimb între Republica Moldova și UE, Uzina Metalurgică Moldovenească a început să achiziționeze materie primă din România și să își vândă produsele în statele UE.
Dintre acestea, România este principala sursă de materie primă pentru Uzina Metalurgică Moldovenească din Râbnița. Fierul vechi importat din România în regiunea separatistă transnistreană a Republicii Moldova permite acestei întreprinderi siderurgice din stânga Nistrului să se mențină pe linia de plutire.
Moldova nu are soluții simple pentru a ieși din capcana energetică rusească
Circuitul banilor către regimul separatist de la Tiraspol. Foto: Ilie Gulca, Mădălin Necșuțu
Directorul Moldovagaz, Vadim Ceban, a declarat că problema datoriilor acumulate de Tiraspoltransgaz poate soluționată doar la nivel de acționari.
„Acționarii trebuie să discute cum va fi gestionată mai departe această companie, care va fi soarta de mai departe a acestor relații [dintre Moldovagaz și Tiraspoltransgaz - n.a.]”, a declarat el, adăugând că, în octombrie 2021, s-a propus un acord interguvernamental [moldo-rus] pentru gestionarea problemelor din domeniul energetic.
„Și aici nu este vorba doar despre gazele naturale, ci și despre energia electrică”, a subliniat Ceban.
Expertul în domeniul energetic Ion Muntean susține că ar putea să fie două scenarii pentru Tiraspoltransgaz.
„Un scenariu optimist ar fi ca aceste relații să se limiteze la Gazprom și Tiraspoltransgaz. Compania transnistreană ar putea să își achite datoriile cu proprietățile sale, doar că proprietățile acesteia și toată infrastructura gazieră de pe malul stâng al Nistrului nu au o valoare suficientă pentru a acoperi aceste datorii”, a relatat el.
„În cel mai prost scenariu, aceste datorii ar urma să fie recuperate de la Moldovagaz, care are relații oficiale cu Gazprom. Există toate premisele ca acest litigiu să fie soluționat într-o instanță internațională de arbitraj, care să clarifice aceste datorii odioase acumulate conștient prin favorizarea interesului unor anumite părți contractuale. Acest caz este similar litigiului dintre Ucraina și Gazprom, pierdut de acesta din urmă”, a adăugat Muntean.
Artboard: Veridica/Iulian Preda
La rândul său, analistul politic al think tank-ului IDIS Viitorul, Igor Munteanu, a declarat pentru Veridica că Rusia deține controlul absolut asupra industriei energetice din Republica Moldova
„Federația Rusă menține industria de energie. Tot sistemul energetic al Republicii Moldova este sub controlul efectiv al companiei rusești Inter RAO ES prin centrala Moldgres din Transnistria ca se ocupă de partea de electricitate și prin Gazprom care deține pachetul majoritar la Moldovagaz. În acest condiții Republica Moldova este puternic strâmtorată și nu are spațiu de manevră pentru a-și controla teritoriul”, a concluzionat Munteanu.
