„Vladimir Plahotniuc, practic, nu a deținut funcții de stat, iar aceasta înseamnă că ceea ce se presupune că a făcut rău în Republica Moldova, a făcut cu implicarea sau cu aprobarea, sau cu tăcerea multor din foștii săi colegi de partid, nu doar a celor mai apropiați, care s-au detașat sau au fost detașați din PDM...”
---
În Partidul Democrat din Moldova s-a produs o fisură importantă săptămâna trecută. Din partid și din fracțiunea parlamentară au plecat 6 deputați, trei dintre care anterior au avut roluri centrale în această formațiune, chiar foarte centrale. Este vorba despre un fost președinte al Parlamentului (Andrian Candu), un fost ministru în diferite configurații ale Guvernului (Vladimir Cebotari), o fostă portavoce a PDM, în special în probleme de ordin juridic (Sergiu Sîrbu), toți trei vicepreședinți ai PDM până nu demult. Rolul foarte important pe care l-a avut până acum PDM în soarta Republicii Moldova, dar și rolul pe care îl poate juca pe viitor în configurația politică a țării, justifică o atenție specială pentru procesele interne ale PDM, cu atât mai mult cu cât din interiorul formațiunii se strecoară informație insuficientă pentru a înțelege ceea ce se întâmplă în realitate și care pot fi repercusiunile acestor procese asupra vieții social-politice din țară.
Două părți ale conflictului
Ca și în fiecare situație de conflict, până acum avem formulate două poziții contradictorii asupra motivelor acestei fisuri.
Cei care au plecat, îi acuză pe cei care au rămas de coalizare cu Partidul Socialiștilor, aflat la guvernare, dar și de abatere de la calea de integrare europeană a țării. În același timp, cei șase dau semne că ar dori să se apropie de formațiunile de opoziție parlamentară din cadrul Blocului ACUM, care se poziționează drept pro-europene.
Cei care au rămas, în special actuala conducere a PDM, îi acuză pe cei șase „disidenți” că nu acceptă democrația internă de partid, prin care li s-au retras funcțiile de vicepreședinți și că ar fi implicați „într-un joc care nu le aparține”, lăsând să se înțeleagă că „regizorul” fisurii ar fi fostul lider al Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc care se află în afara țării, obținând mai recent și porecla „diaspora”.
Argumente puțin convingătoare
Însă ambele poziții anunțate sunt insuficient de convingătoare pentru a explica o decizie atât de radicală a celor 6 deputați, în special într-un plin proces anunțat de resetare a PDM.
Pe de o parte, este puțin convingător motivul plecării invocat de „grupul Candu”, pentru că și în perioada aflării membrilor lui în funcții-cheie la PDM, formațiunea a avut relații strânse cu PSRM și cu președintele Igor Dodon, bănuiți de „pro-rusism”. Relațiile cu „neeuropenii” au fost mult mai strânse decât cu pro-europenii din Blocul ACUM cu care mai degrabă au existat doar relații ostile pe parcursul ultimilor ani. Cel mai relevant acest comportament s-a manifestat în cadrul alegerilor prezidențiale din anul 2016, când toate tunurile mediatice ale PDM au tras în exclusivitate asupra Maiei Sandu. Se spunea atunci că și structurile teritoriale ale democraților au primit indicații stricte de la centru să îl susțină pe Igor Dodon, chiar dacă în public „centrul” spunea altceva. Și mai recent, se spune că anume Andrian Candu a fost inițiatorul moțiunii de cenzură împotriva Guvernului, pro-european, al Maiei Sandu.
Pe de altă parte, nu este prea clar de ce „diaspora”, dacă a avut un rol de jucat în acest „divorț”, s-a limitat la doar 6 deputați și nu a aplicat partidului lovituri mai mari, astfel încât să-i pedepsească pe cei care s-au apucat să „reseteze” partidul în care spun că, anterior, „deciziile se luau de către o singură persoană”? Despre capacitățile, practic, nelimitate, ale „acelei persoane” de a influența oameni și lucruri în Republica Moldova s-a spus și s-a scris foarte mult. În special, s-a scris și s-a vorbit foarte mult despre dosarele penale, activate și neactivate, în calitate de instrument de fidelizare a multor persoane, inclusiv dintre cele mai apropiate fostului lider.
Argumentele puțin convingătoare expuse de ambele părți în mod separat devin și mai neconvingătoare în cazul unei confruntări directe. De exemplu, discuția de săptămâna trecută dintre Andrian Candu și Dumitru Diacov de la Pro TV, a semănat mai mult cu un dans ritualic destinat publicului decât cu o dezbatere dintre doi oponenți, dacă nu chiar rivali politici. Cu siguranță, nu a fost vorba doar de corectitudinea comportamentală a celor doi interlocutori, pentru că se cunoaște că, atunci când consideră rațional, aceștia pot fi ironici și zeflemitori, duri și chiar obraznici. Cu siguranță, acești doi știu foarte multe lucruri unul despre altul, dar și despre mulți alți fruntași democrați, care, făcute public, ar demola nu doar imaginea unor figuri politice. Dar nu au fost făcute public și cel mai degrabă că nici nu vor fi.
Unde poate fi ascuns interesul
În această situație este loc și chiar nevoie și de alte interpretări ale rupturii din cadrul PDM decât cele oferite de către părți.
Una dintre versiunile probabile ar putea fi că fisura este una înscenată, eventual, de același „scenarist”, sau alți scenariști, pentru ca să dea mai multă credibilitate procesului de „refacere”, „resetare”, „curățare” a PDM.
Într-adevăr, prin îndepărtarea din partid a celor câteva persoane despre care se spune că erau dintre cele mai apropiate de Vladimir Plahotniuc, „capul” căruia se știe că îl vrea mai multă lume și nu doar lumea politică, s-ar obține un efect vizibil de „deplahotniucizare” a PDM. Iar societății i-ar putea fi raportată încheierea procesului de resetare a partidului. Sugestia vine chiar de la Andrian Candu, care a anunțat public că a consultat ieșirea din partid cu Vladimir Plahotniuc, iar Candu nu poate fi bănuit că ar spune lucruri necalculate. În același timp, „grupul Candu” care deja vorbește despre proiectul unui nou partid, rămâne înregimentat în politica moldovenească și înzestrat cu pârghii de influență reală a respectivei politici. Să spună cineva că această mișcare nu se aseamănă foarte mult cu amplasarea acelorași ouă în coșuri diferite.
S-ar putea ca această presupunere să supere pe cineva care își dorește cu adevărat o resetare reală a PDM. Dar supărarea nu va fi justificată atâta timp cât nu vor exista dovezi reale ale resetării. Dacă este adevărată măcar o mică parte din învinuirile aduse lui Vladimir Plahotniuc și Partidului Democrat, în particular în capturarea instituțiilor statului, implicarea în frauda bancară, în multe și diferite alte scheme, în fabricarea dosarelor penale unor politicieni și oameni de afaceri, PDM nu are cum să se curețe fără a-și face „mea culpa” în mod public și fără a se debarasa cu adevărat de mai multe sau chiar foarte multe persoane implicate.
Mea culpa ca dovadă a „deplahotniucizării”
Îndemnul la „mea culpa” nu este unul obligator din rea-voință. El a răsunat recent din chiar interiorul PDM, din chiar organele centrale de conducere ale formațiunii. Potrivit presei, fostul deputat democrat Veaceslav Nedelea și-a recunoscut o anumită vină pentru un caz concret de fabricare a unuia dintre dosarele politice despre care a anunțat recent procurorul general Alexandr Stoianoglo: „38 de dosare politice declarate de procurorul general. Eu azi, la Consiliul Politic Național al PDM am solicitat, într-un discurs public, ca fracțiunea noastră parlamentară să-și asume public responsabilitatea pentru groaza aceasta de 38 de dosare politice. Personal îmi asum – am fost un fricos. Nu mi-a ajuns curaj, pentru că puteam să-mi apăr un prieten. Dar nu mi-a ajuns curaj. Și acest sistem l-a distrus”, a susținut Veaceslav Nedelea, care este președinte al organizației teritoriale Chișinău a PDM.
Din nou: dacă este adevărată măcar o mică parte din învinuirile aduse fostului lider democrat și PDM-ului, fără „mea culpa” sau „autodafeul” formațiunii și al foarte multor membri marcanți, asigurările în resetarea partidului nu vor avea prea mare valoare. Vladimir Plahotniuc, practic, nu a deținut funcții de stat, iar aceasta înseamnă că ceea ce se presupune că a făcut rău în Republica Moldova, a făcut cu implicarea sau cu aprobarea, sau cu tăcerea multor din foștii săi colegi de partid, nu doar a celor mai apropiați, care s-au detașat sau au fost detașați acum din PDM.
Valeriu Vasilică, IPN
Miercuri, 26 Februarie 2020 08:57
Fisura salvatoare a PDM
Publicat în
Analitică și investigații