Ministerul Finanțelor a elaborat proiectul unui nou document primar de strictă evidență, prin care au fost unificate factura de expediție și factura fiscală. Formularul a fost publicat pe site-ul instituției pentru dezbateri publice. Amintim că, din 28 octombrie 2017, cele două documente vor fi unificate „în scopul simplificării procesului de documentare a operațiunilor economice”, așa cum este prevăzut în Hotărârea Guvernului Nr 238 din 25 aprilie 2017, - scrie „Logos-press”.
Un astfel de document unic, numit factură de expediție, a mai fost utilizat în Moldova până în 1998. Mai târziu, a fost introdusă factura pentru plătitorii de TVA și până în anul 2002 ambele documente de strictă evidență au fost utilizate pentru operațiuni diferite. Livrarea mărfii se fixa prin factura de expediție, iar în baza facturii TVA se confirma dreptul de trecere în cont a TVA. Ultima putea fi eliberată în termen de 10 zile din data livrării. În 2002, statutul acestor documente a fost modificat, iar în prezent neplătitorii de TVA utilizează facturi de expediție, iar plătitorii – facturi fiscale, care are funcție dublă, de document ce confirmă livrarea mărfii și care, în același timp, oferă dreptul la trecerea în cont a TVA.
Opiniile specialiștilor privind unificarea celor două tipuri de facturi s-au împărțit. Unii consideră că ideea are „mai multe părți pozitive, căci un document soluționează mai multe probleme”. A rămas doar să fie elaborat instrucțiunea și schema de returnare a mărfii. Alții nu văd nimic rău în utilizarea în continuare a celor două facturi. „E clar că inițiativa are ca scop simplificarea proceselor, însă trebuie să privim lucrurile în profunzime. Nu văd sens în unificare și cred că aceasta va genera confuzii. Cineva, din greșeală, poate să nu indice suma TVA în factură și atunci nu va fi clar dacă întreprinderea e plătitoare de TVA sau nu, aceste lucruri tot trebuie prevăzute”, spune unul din interlocutorii noștri.
Potrivit acestuia, în prezent fiscul acordă o atenție sporită întreprinderilor ce emit facturi fiscale. Iar facturile de expediție pot fi emise de întreprinderile mici, care are alt statut și nu sunt obiectul unei atenții și control deosebit din partea fiscului. Acestor întreprinderi le e comod să aibă un astfel de statut.
Unii contribuabili consideră că ideea e bună, dar trebuie dusă la bun sfârșit. Din acest motiv, unificarea celor două tipuri de facturi este prematură. În Codul Fiscal sunt prevederi referitoare la ambele tipuri de facturi. Proiectul Politicii bugetar-fiscale pentru anul 2018 prevede corectarea lor, însă din 1 ianuarie 2018. Introducerea facturii fiscale e prevăzută din 28 octombrie, deși putea fi lansată la începutul anului.
Formularul facturii fiscale va rămâne neschimbat, iar după unificare acest fapt va face mai dificilă munca contabililor, subliniază scepticii. Va fi greu de înțeles ce document e acesta: pentru o livrare fără TVA, pentru un transport de marfă sau pentru transmiterea și păstrarea mărfii.
„O altă incomoditate va consta în faptul că cele două tipuri de facturi sunt emise pentru tranzacții cu diferit regim de proprietate – cu transmiterea drepturilor de proprietate și fără transmitere. Această problemă nu e clarificată în legislație, mai spune unul dintre interlocutori. De exemplu, la transmiterea în arendă a obiectului trebuie indicată suma TVA. Dacă se va întâmpla ceva cu acest obiect, va trebui returnată suma TVA și contabilul va trebui să știe valoarea la care obiectul a fost transmis. Sunt multe probleme. Din acest motiv, ar fi util ca în noua factură să fie un capitol în care să se indice tipul tranzacției”.
