La mijlocul anilor 90 ai secolului trecut Pavel Şcura, care facea «business» procurând mărfuri peste hotare şi realizîndu-le în Moldova, a înţeles că în propria ţară nu are nicio şansă şi a decis împreună cu fratele său să se stabilească în Polonia, de unde provineau strămoşii lui.

În acea perioadă, dacă cineva mai ţine minte, piaţa enormă a CSI era inundată nu de îmbrăcăminte de producţie chinezească ca acum, ci de haine fabricate în Turcia. Ulterior, a apărut şi îmbrăcămintea produsă în Polonia, ţară în care a fost creată o infrastructură care permitea ca afacerile legate de fabricarea îmbrăcămintei să fie facile şi comode. Ţesături, furnitură, orice label, inclusiv «Gucci» şi «Adidas», comandatari ai unor loturi mari din Europa, mici cumpărători angro din CSI, care procurau marfa la stadioanele din Varşovia, Cracovia sau Przemyśl.

«Împreună cu fratele am procurat două maşini de cusut şi coseam singuri fuste plisate cu bandă elastică cu o singură cusătură. Am început cu încetul să ne extindem şi în acel moment Rusia a fost afectată de criză. Atunci multe fabrici care se orientau spre piaţa CSI au falimentat. Pe noi ne-a salvat faptul că firma era mică şi, respectiv, cheltuielile la fel erau mici, de aceea am strâns din dinţi şi am continuat să muncim şi să tot muncim. În schimb, atunci când criza s-a terminat noi eram funcţionali şi pregătiţi pentru extindere», îşi aminteşte Pavel Şcura.

«Întreprinzătorii ruşi în unele probleme sunt destul de leneşi şi limitaţi. De exemplu, un lucru binecunoscut — ei categoric nu doresc să aibă de a face cu vama. În al doilea rând, în Rusia continuă să înflorească scheme „cenuşii“, iar cei implicaţi în aceasta nu înţeleg că deja demult a devenit mai convenabil de activat legal. Noi am deschis o reprezentanţă în Moscova, care se ocupa de promovarea mărfii noastre, de comenzi şi de vămuire», continuă Pavel Şcura.

De menţionat, că firma lui Pavel Şcura «P&V» deja a produs trei linii de mărfuri, de bază fiind îmbrăcămintea pentru dame «Potis Vreson», care face parte din categoria «premium mediu». «Mai sus de acest segment se află doar brand-uri internaţionale de genul „Dolce&Gabana“, „Prada“ etc., însă acolo este vorba despre cu totul alte bugete», a menţionat întreprinzătorul.

Criza financiară mondială a afectat Europa în anul 2008, însă în Moldova a ajuns abia peste un an. Pavel Şcura a folosit acest moment pentru a redirecţiona o parte din fluxurile de mărfuri în Moldova, pentru a nu sista activitatea de producţie. Concomitent, omul de afaceri a început să tranfere capacităţile de producţie de bază în Patrie. Astfel, în anul 2008, în Bălţi a apărut fabrica «Premiera Donna», iar Pavel Şcura a primit din partea Guvernului Poloniei titlul «Mister export-2008».

Însă lista măsurilor anticriză întreprinse de antreprenorul moldo-polonez nu se termină aici. "M-am adresat la o companie de consulting din Riga, unde am participat la un training de management anticriză, iar ulterior la el au participat şi subalternii mei. Datorită acestui fapt, în perioada 2009–2010, noi am reuşit să restabilim în totalitate volumul de producţie, să deschidem o a doua reprezentanţă în Moscova şi una în Kiev.
«Moldova oferă o şansă unică. În primul rând, în calitate de ţară care are regim de comerţ liber cu statele CSI, or, mărfurile poloneze acolo sunt impozitate. În al doilea rând, în calitate de ţară care în curând ar putea obţine regim de comerţ liber cu statele Uniunii Europene, unde în prezent impozitul la articolele textile moldoveneşti constituie 12 la sută».

În afară de aceasta, compania «P&V» vinde nu doar mărfuri textile de producţie proprie, ci şi accesorii: poşete pentru dame, curele, încălţăminte şi multe altele cu logo propriu. Comenzile pentru aceste articole vor putea fi făcute şi în Moldova.

«Principala problemă o constituie cadrele. E valabil şi pentru Polonia, unde croitoresele primesc câte 800 de euro, însă pentru ele este mai convenabil să plece la muncă în Germania, unde pentru aceiaşi muncă salariul este de 1,5 ori mai mare. E valabil şi pentru Moldova, unde eu le plătesc croitoreselor câte 3–5 mii de lei. Şi asta în condiţiile în care în Moldova nu există un sistem de pregătire a cadrelor. În Polonia, de exemplu, în instituţiile de învăţământ superior şi mediu de specialitate predau persoane care activează în cadrul unei întreprinderi, profesionişti. Pentru predarea lecţiilor acestea sunt plătite nu de stat, ci de întreprinderea care i-a îndreptat. Ceva asemănător ar trebui de implementat şi în Moldova, deoarece în caz contrar, peste câţiva ani aici nu vor mai rămâne cadre calificate», a conchis Pavel Şcura.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md