În anul 2017, Moldova a adoptat noi standarde SM EN ISO aplicabile combustibilului din biomasă solidă, mai elevate decât standardele precedente EN, iar din martie a.c., a devenit obligatorie testarea și certificarea biocombustibililor, inclusiv la parametri chimici. Testările pot fi efectuate în cadrul Laboratorului de încercări în domeniul biocombustibilului în cadrul Universității Agrare din Moldova, singurul acreditat oficial din noiembrie 2016.

„Laboratorul activează din 2008, efectuând testarea parametrilor fizici ai biocombustibilului, iar după dotarea cu echipamentele necesare, cu sprijinul Proiectului Energie și Biomasă, și acreditarea Laboratorului, am început să efectuăm și testarea componenței chimice a biocombustibililor. În felul acesta, noi acum acoperim toată paleta de testări sau de caracteristici ale biocombustibilului”, spune directorul Laboratorului, Gheorghe Marian.

Laboratorul dispune acum de un analizor elementar pentru determinarea carbonului, hidrogenului, sulfului, azotului, clorului, și prin metodă indirectă - pentru calcularea conținutului de oxigen. Toate aceste informații, pe lângă alte caracteristici, trebuie afișate de către producător pe eticheta sau ambalajul fiecărui lot de biocombustibil începând cu anul 2015, în conformitate cu Regulamentul cu privire la biocombustibilul solid. Din grantul Proiectului Energie și Biomasă în valoare de 100 de mii de dolari, au mai fost procurate utilaje performante pentru mărunțirea probelor de laborator, inclusiv pentru separarea, fracționarea, distribuția granulometrică a mostrelor.

Înainte de a fi acreditat, Laboratorul efectua cercetări neoficiale la solicitarea Oficiului de carbon al Băncii Mondiale sau în cadrul unor contracte cu alți beneficiari pentru clarificarea unor situații ce apar în procesul de producere, stabilirea compoziției etc. Din momentul acreditării și, mai ales, după ce certificarea biocombustibilului a devenit obligatorie, au început să apeleze mai des la serviciile Laboratorului și producătorii de pelete și brichete. În acest an au fost 16, însă odată cu începerea noului sezon de producere, în toamnă, aceștia vor veni să-și certifice noile loturi de biocombustibil, speră Gheorghe Marian. Din păcate, susține acesta, nu toți producătorii sunt de bună credință și se întâmplă să livreze clienților biocombustibil de o calitate mai proastă decât cea anunțată. În aceste condiții au de suferit producătorii de bună credință, dar și mai rău, consumatorii se dezamăgesc de însăși ideea de combustibil din biomasă, care este într-adevăr o soluție pentru asigurarea securității energetice, descentralizării, creșterii bunăstării în regiuni și, nu în ultimul rând, reducerii impactului asupra mediului.

Dintre consumatori doar două primării s-au adresat Laboratorului pentru a verifica dacă biocombustibilul primit corespunde calității declarate. S-a dovedit că acesta e de bună calitate, iar problema era legată de setările incorecte ale centralei termice pe biomasă, astfel cantitatea de căldură primită fiind mai joasă.

Potrivit lui Gheorghe Marian, este extrem de important calitatea biocombustibilului să satisfacă așteptările consumatorului, care devin tot mai rafinate – unii vor brichete care să dea multă căldură și să nu li se înfunde soba, pentru alții, care au centrale termice performante, este importantă atât căldura emisă, cât și parametrii de topire a cenușii și compoziția chimică a peletelor sau brichetelor – pe lângă nocivitatea de mediu, sulful, clorul, azotul, duc la eroziunea unor componente ale centralei. Cenușa din paie are o temperatură de fuziune între 650 – 850 °C, iar cea lemn – 1300 – 1500 °C. Respectiv, dacă sunt folosiți biocombustibili nepotriviți pentru o centrală, cenușa se va topi, generând rășini ce se depun pe arzător și înrăutățesc fiabilitatea termocentralei.

„Tendința ultimilor ani e reprezentată de amestecuri și mixturi de biomasă, iar încercările de laborator arată componența optimă a biocombustibilului destinat diferitor beneficiari. Avem mai multe proiecte de cercetare, inclusiv finanțate de Academia de Științe a Moldovei – privind durabilitatea agriculturii și cultivarea plantelor energetice, cercetătorii noștri elaborează teze de doctorat privind ridicarea puterii calorice a biomasei. De exemplu, Andrei Gudâma demonstrează în teza sa de doctorat că, prin torefierea biomasei, puterea calorică a biocombustibilului din reziduuri agricole, materie primă a cărei calitate lasă de dorit, poate crește cu 26%”, relatează Gheorghe Marian.

Din acest motiv, consideră șeful Laboratorului, este nevoie de actualizarea Regulamentului privind biocombustibilul solid, pentru că, de când a fost aprobat, în 2013, piața a evoluat.

Chiar în timpul interviului, un producător de biocombustibil a venit la Laborator să-și ridice rezultatele testării unui produs nou – pelete din coajă de migdal, având la dispoziție cca 100 de tone de materie primă. Rezultatele testării au fost excelente, cu o singură excepție – durabilitatea fizică a peletelor trebuie întărită prin adăugarea a 20-30% de lemn, care conține lignină – un liant natural pentru pelete. Având în vedere că în Moldova sunt peste 2000 de hectare de plantații de migdal, acestea ar putea fi o bună sursă de materie primă.

Cert este că, atâta timp cât numărul de consumatori crește, iar cei 140 de producători de biocombustibil încă nu produc suficient de mult, aceasta va fi o afacere atractivă în Moldova.

Vitalie Condtațchi pentru MyBusiness.md