Totul a început de la un "fluture", de care a avut nevoie pentru o petrecere de club (dress-code-ul presupunea prezența accesoriului respectiv). Artem a trecut prin câteva magazine dar, din moment ce nu a reușit să găsească nimic ce i-ar fi plăcut, a cumpărat o bucată de pânză roșie de catifea și a cusut o cravată-"fluture" (papion). În prezent, ea îi pare absolut dezgustătoare. Totuși, cazul respectiv l-a determinat pe studentul de la Colegiul Național de Administrare și Business să lanseze peste o lună și jumătate prima sa colecție de papioane. Totuși, a recurs la ajutorul mamei (ea fiind conducătorul unui atelier de cusut). Spre mirarea tuturor, "fluturii au zburat" la unul din iarmarocuri. După, a mai repetat experiența, deja la petrecerea VeloHora – a vândut absolut totul. Și nu poți să afirmi că papioanele ar fi ieftine: 200 de lei costă una simplă, iar 400 – care se leagă automat. Articolele din a treia colecție au fost cadonate trupei lui Ion Dornu. După, a încercat să mai facă și altceva. Astfel Artem Pugacenco a început să coase cravate din lână. Aparent, magazinele oferă o varietate extraordinară de cravate. Atunci, cum e posibil să găsești în acest domeniu o nișă personalizată, care va putea oferi clienților marfa inedită?
- Da, sunt multe papioane, însă ele, în marea majoritate, sunt executate din mătase artificială sau din satin, dar nu din lână. Accesoriul respectiv, fiind de calitate înaltă, costă în Europa 70-100 de euro. Eu îi vând pentru 600 de lei, folosind materialele scumpe, pe care le comand din Italia și Anglia. În Moldova, din păcate, nu pot să găsesc materia primă corespunzătoare. Unii rămân uimiți din cauza prețurilor, dar acele persoane, care poartă costume scumpe, acceptă acest fapt. Am o listă de clienți foarte vestiți, care comandă cravate din fiecare colecție nouă. La fel, am avut o colecție mare de eșarfe din lână italiană, frumoasă și de calitate (majoritatea erau unisex). Prețul, în dependență de materie (din lână de oaie sau alpaca) și dimensiuni, varia între 400 și 800 de lei. Datorită acestui fapt am căpătat mulți clienți-femei, care procură haine "de la Pugachenko" pentru soții lor – povestește designerul.
În ajunul Anului Nou el a plecat în Italia să asiste la expozițiile fashion și a atras atenție asupra faptului că o mare parte din magazine se specializează pe cămeși pentru bărbați. De fapt, tânărul întâmpină dificultăți la alegerea cămeșilor din cauza înălțimii sale prea mari. Artem a ales la expoziție pânze pentru cămeși, calitatea cărora este una de neconceput pentru Moldova, și a decis să stăpânească o nouă orientare a afacerii sale. Își comandă cămeși, în marea majoritate, acele persoane care întâmpină aceleași dificultăți, și anume – lipsa hainelor pentru mărimi nestandarde. Dar și cei obișnuiți să poarte branduri vestite rămân convinși de tânărul designer din Moldova în privința avantajelor pe care le oferă hainele cusute de el. O cămașă "de la Pugachenko" costă 900-1500 de lei.
În prezent, articolele aflate sub marca comercială "Pugachenko" nu se găsesc în vânzare. Totul se execută sub forma de comenzi individuale. Însă, tânărul antreprenor își caută un loc separat pentru un showroom și un atelier personale, considerând că a venit timpul să se mute din zona de producție dirijată de mama lui. Nu-și face griji pentru prețurile de arendă a încăperilor din centrul Chișinăului, deoarece ceea ce el coase nu aparține "marketingului de masă". Totuși, e important să câștige atenția clienților prosperi. Însă, cum să o facă? Răspunsul e foarte simplu – reclama de la alți clienți e bine-venită, deși pare să fie amuzantă când merge vorba de bărbați. Atunci când clientul este mulțumit de serviciile și de marfa oferite, el recomandă compania colegilor și prietenilor. Dar, desigur, cea mai bună publicitate pentru moment ar fi pagina de pe Facebook. O altă modalitate bună de promovare sunt expozițiile.
- Mă interesează mai mult contactul direct cu clientul, pentru ca să înțeleg mai bine nevoile lui. Încerc să organizez probe, câteodată croiesc individual. Totuși, activitatea mea de bază este designul și realizarea modelelor. La început am vrut să mă specializez doar pe sortimente pentru bărbați și, anume, pe modelele clasice. De exemplu, în cămeși clasicismul se observă prin gama de culori – de la alb la albastru. Cravate, la fel, sunt de culori discrete. Însă multe întrebări îmi vin de la femei – de ce nu cos și pentru ele? Iar după am prins interesul să cos rochii, cămeși, bluze și fuste. Nu-mi plac haine pline de paiete și beteală. Îmi plac pânze calitative și o croială simplă, având cât mai puține detalii.
- Artem, ce dificultăți ai întâmpinat în procesul de creare a afacerii tale?
- Problema a fost lipsa de înțelegere din partea unor clienți. Sunt mai multe persoane care nu au posibilitatea să procure hainele mele. Dar, în loc să spună că haina e bună, însă prea scumpă, ei încep să o critice. Aș dori să trec peste aceste idei negative. Dacă nu ai posibilitatea să procuri ceva, de ce terbuie să ajungi să o insulți?
- Cum s-au rezolvat problemele financiare, care au devenit deja comune pentru toți antreprenori? Chiar dacă ai avut suportul tehnic din partea mamei, totuși ai avut nevoie de bani la procurarea pânzelor etc.?
- Datorită faptului că am început să lucrez de la 16 ani în calitate de chelner, încărcător etc., am avut parte de capitalul inițial. Mereu am avut tendința să lucrez. În prezent, munca mea îmi aduce plăcere și profit. Mi se spunea din copilărie că o voi moșteni pe mama mea în pasiunea de a coase haine, deoarece o ajutam din copilărie și simțeam că-mi place. Dar nu am dorit să transform hobby-ul în profesie și am ales o altă specializare care, în curând, m-a dezamăgit. Însă, în prezent, planific să plec la studii la o școală de design din Italia sau Anglia. În afară de modele individuale, doresc să creez un alt segment de haine pentru femei și bărbați la prețuri accesibile și sub un alt nume comercial. Acestea vor fi colecții complete de diferite mărimi. Activitatea respectivă necesită o încăpere separată. Iar planurile mai îndepărtate includ ieșirea pe piața internațională și colaborarea cu întreprinderile străine. M-ar interesa să lucrez în Europa. În Moldova nu văd viitorul pentru domeniul meu de activiate. Majoritatea populației de aici, din păcate, nu apreciază munca pe care o fac.

Articol pregătit de MyBusiness.md