Studiile

Încă din frageda copilărie visam să-mi fac studiile în străinătate, motiv pentru care după terminarea ciclului gimnazial la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu" din Bălți, oraș în care m-am născut și am crescut, am decis sa-mi continui studiile la București.

După îndelungi dezbateri cu părinții, am reușit în cele din urmă să-i conving că această schimbare îmi este absolut de necesară, chiar dacă alegeam să-i văd o dată la 3 luni și să fac față de una singură tuturor problemelor cotidiene. Și iată-mă, nici la cei 15 ani împliniți, la o distanță de aproape 500 km de casă, într-un oraș nou în care nu cunoșteam aproape pe nimeni, pășind cu mult curaj, încredere în forțele proprii și cu o curiozitate vie în priviri pe un drum încă necunoscut mie.

Aceasta a constituit fără îndoiala prima etapă deosebit de importantă din viața mea, în care am învățat să stau față în față cu mine însămi, copleșită când de aspirații înalte, când de temeri fugitive. O perioadă în care a trebuit să iau decizii numai de una singură, luând cu asalt viața în adevăratul sens al cuvântului. Aceste lucruri au contribuit cu desăvârșire la definirea caracterului meu.

Studiile liceale mi le-am făcut la Colegiul Național „Iulia Hașdeu" din București, care a și figurat drept prima opțiune pe lista instituțiilor de învățământ luate în calcul de mine la admitere, fiind în topul celor mai bune 10 licee din capitala României. În acest răstimp, pe lângă faptul că am înregistrat cea mai mare medie din clasă pe parcursul celor patru ani de învățământ, o atenție sporită am acordat și activităților extracurriculare. Conștientizând rolul acestora în dezvoltarea mea personală, am urmat cursuri de jurnalism, am făcut voluntariat la diverse ONG-uri atât din Republica Moldova, cât și din Romania, am participat la diverse concursuri de poezie și eseu, desfășurate la nivel național și internațional. Luând de două ori premiul I pe București la olimpiadele de limbă franceză, am avut onoarea de a reprezenta doi ani consecutivi capitala României la Olimpiada Naționala de Limbă Franceză și asta în condițiile în care nici nu aveam cetățenie română.

Întotdeauna am visat sa-mi construiesc o cariera în domeniul relațiilor internaționale, motiv pentru care am optat pentru Facultatea de Drept din cadrul Universității din București și pentru Colegiul Juridic franco-român de studii europene Paris I Pantheon-Sorbonne, în prezent fiind în anul IV de studiu. Luând în considerație faptul că sistemul educațional din Romania îți oferă mai mult o bază teoretică, decât una practică, încă din anul I de facultate am pus un mare accent pe stagiile de practică. În momentul în care ai contact cu mediul în care ai vrea să excelezi, de-abia atunci începi să-ți dai seama dacă este exact ceea ce îți dorești să faci toată viața.

Stagiile

Astfel, am avut deosebita ocazie de a efectua un stagiu de practică la Camera Deputaților, Parlamentul României, manifestând un deosebit interes pentru Comisiile specializate în drepturile omului, politica externă și afaceri europene. De asemenea, fiind mereu preocupată de problematica românilor aflați în străinătate, am avut oportunitatea de a efectua un internship în cadrul Comisiei Românilor de Pretutindeni din cadrul Senatului României, Parlamentul României.

Primele tangențe cu lumea diplomației în adevăratul sens al cuvântului le-am avut în toamna anului 2011, în cadrul stagierii la Ambasada Republicii Moldova pentru Statele Unite, Canada și Mexic din Washington DC. Acolo am avut parte de niște mentori extraordinari, care au reușit cu succes să mă inițieze în domeniul relațiilor internaționale și alături de care am avut deosebita onoare de a participa la câteva evenimente importante, cum a fost vizita Președinte Interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, la sediul Ambasadei Republicii Moldova, sau cea a Președintelui României, Traian Băsescu, la Ambasada României din Statele Unite.

Iar anul 2012 mi-a adus una dintre cele mai mari bucurii obținute pe plan profesional, și anume obținerea unui stagiu de practică la Organizația Națiunilor Unite, cu sediul la New York.

Stagiară la ONU

Încă de mic copil, la întrebările insistente ale părinților mei sau ale celor din jur „Ce te vei face când vei crește mare?", obișnuiam să răspund „Ambasador". Dădeam răspunsul fără a șovăi nici măcar o clipă, chiar dacă la acea vreme nici măcar nu știam ce presupunea în totalitate aceasta meserie, despre care auzeam în treacăt, în timp ce zapam nerăbdătoare butoanele telecomandei.

Cert era faptul că îmi doream din tot sufletul să urmez o carieră în domeniul relațiilor internaționale, care să-mi permită să călătoresc mult și să explorez noi culturi. Cu timpul, aceste întâmplări au îmbrăcat forma unei glume, pe care părinții mei obișnuiesc să mi-o spună în rarele mele momentele de rătăcire.

Întotdeauna am avut o feblețe aparte pentru limbile străine, iar acest fapt a condus inevitabil la amplificarea dorinței mele de a îmbrățișa mai târziu o carieră în domeniul relațiilor internaționale. Chiar și atunci când am dat admitere la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, nici măcar pentru o clipă nu m-am văzut avocat, judecător sau procuror, ci viitor diplomat. A fost un motiv pentru care în primăvara anului trecut mi-am luat inima în dinți și mi-am depus aplicația pentru obținerea unui internship din cele oferite anual în cadrul Organizației Națiunilor Unite, cu sediul la New York. Și după îndelungi așteptări, am fost convocată la un interviu prin Skype...

Nu pot descrie prin cuvinte bucuria pe care am resimțit-o atunci când am fost acceptata ca intern la ONU. Niciodată nu am încetat să cred în puterea viselor mele și cred că tocmai din acest motiv rezultatul pozitiv nu a întârziat să apară. Unul dintre atuurile mele a fost faptul ca vorbesc fluent franceza, engleza, rusa, spaniola și puțin germana, dar și faptul ca am dat dovada de cunoștințe temeinice despre conflictele care „mocnesc" în lume. Înaintea susținerii interviului am avut chiar oportunitatea de a participa la un Youth Exchange în Georgia, țara despre problemele căreia am fost de asemenea întrebată.

Responsabilităţi şi ocazii pentru întâlniri memorabile

La ONU am avut un program destul de încărcat, care începea zilnic la ora 9:00 și se finisa în jurul orei 20:00, uneori chiar la orele 21:00, în ciuda planurilor mele de a explora cat de mult posibil New York-ul. Un mare avantaj pentru mine a constituit faptul că am avut posibilitatea de a migra dintr-un departament în altul, ceea ce mi-a permis să cunosc mai îndeaproape întreaga instituție.

Împreună cu activitățile de research, analiză, nenumărate traduceri din engleză, franceză, rusă, spaniolă, am participat activ și la organizarea unor evenimente, traininguri adresate diplomaților din întreaga lume, dar în special noilor delegați, în care se aduceau în discuție subiecte gen construirea păcii în lume, dezvoltare durabilă, dreptul internațional al tratatelor și al comerțului, practici democratice de guvernare în țările post-conflict, probleme de mediu, drepturile omului, fenomenul migrației în lume, structura, organizarea și funcționarea Organizației Națiunilor Unite, elaborarea și adoptarea rezoluțiilor ONU, lucrările celei de-a 67-a Adunări Generale ONU dar și ale fiecărui Comitet din structura ONU etc.

După fiecare eveniment, eram responsabilă de întocmirea unui raport asupra rezultatelor înregistrate, urmând ca acesta să fie trimis către celelalte 4 sedii principale ONU din lume. De asemenea, pe lângă faptul că în acest mod am asimilat o cantitate uriașă de informații deosebit de interesante pentru mine, am avut posibilitatea de a sta la aceeași masă cu un număr mare de persoane de renume din întreaga lume, de a asculta speech-urile experților din toate colţurile lumii, angrenați în soluționarea diverselor problemele cu care, din nefericire, se confruntă umanitatea secolului XXI.

Având în vedere faptul că evenimentele se desfășurau în una din clădirile ce formează sediul Națiunilor Unite din New York, variind de la o zi la alta, uneori serveam drept ghid unor delegații de 40-50 de oameni, ceea ce mi-a permis să interelaționez cu unii din membrii misiunilor permanente la ONU, angajați ai Departamentului de Stat American, până și persoane care lucrează în cabinetul doamnei Hillary Clinton.

De asemenea, am avut ocazia de a sta de vorba cu oameni din toată lumea, cu care am încercat să discut, în limbile străine pe care le stăpânesc, despre problemele locurilor din care provin și despre încercările de soluționare a acestora.

Impresii vizavi de personalități marcante

Unul dintre cele mai importante evenimente desfășurate în cadrul ONU este, fără îndoială, Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Pe perioada efectuării stagiului de practică, am avut deosebita ocazie de a asista în procesele decizionale ale diferitelor organisme și agenții ONU, printre care și la desfășurarea lucrărilor celei de-a 67-a Adunări Generale ONU. Nu pot descrie în cuvinte bucuria și emoția ce se citeau în ochii mei, atunci când mă aflam în aceeași sală cu aproape toți liderii lumii, de la Obama până la Ahmadinejad. A fost într-adevăr o mare onoare pentru mine de a participa la acest moment istoric, poate unic din viață, fiind ochi și urechi la cele ce se discutau în cadrul Adunării.

De asemenea, mă bucur enorm de mult că am putut fi alături de Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, susținându-l din sală atunci când și-a rostit discursul în față conducătorilor celorlalte state ale lumii. Cu dumnealui, am avut ocazia de a purta o scurtă conversație cu o zi înaintea Adunării Generale ONU. În cadrul unei întâlniri cu diaspora românească din New York, Preşedintele Nicolae Timofti s-a arătat deosebit de interesat de problemele acesteia. Tot în cadrul acestui „Happy Hour moldovenesc", am avut ocazia de a-l reîntâlni pe Ambasadorul Republicii Moldova în Statele Unite, Canada și Mexic, Excelența Sa, Igor Munteanu, și de a-l cunoaște pe Reprezentantul Permanent al Republicii Moldova pe lângă ONU, Excelența Sa, Ambasadorul Vlad Lupan.

De asemenea, în cadrul unui workshop despre rolul femeilor în ducerea tratativelor de negociere a păcii în lume, am avut ocazia de a asculta discursul Reprezentantului Permanent al României pe lângă ONU, Excelența Sa, doamna Ambasador Simona-Mirela Miculescu, despre situația femeilor din România după Revoluția din 22 decembrie 1989, care nu a ezitat nici măcar o clipă de a împărtăși experiențe trăite pe propria piele.

Şi mai departe...

După inedita experiență pe care Organizația Națiunilor Unite mi-a oferit-o din plin, în viitorul apropiat mi-ar plăcea enorm de mult să bifez încă un vis de pe lista dorințelor mele, și anume de a mă bucura de o experiență umanitară. Nu are importanță în ce colț al lumii, în Africa, America de Sud sau Australia.

Cert este că peste tot pe Glob sunt milioane de suflete, ale căror vieți ar putea deveni mai frumoase dacă vom învăța să dăm o mână de ajutor celor cu care soarta a fost mai puțin blândă și îngăduitoare. De asemenea, îmi doresc din tot sufletul să urmez un Master sau chiar o Facultate în domeniul relațiilor internaționale în străinătate, iar timpul rămas să-l aloc învățării altor două limbi străine, pe lângă cele patru pe care le stăpânesc sufici­ent de bine.
http://www.stiripozitive.eu/