Ariel Constantinof (24 de ani) pornea în 2010 în Bucureşti o firmă de curierat exclusiv pe bicicletă care a ajuns anul trecut la afaceri de 157.000 de lei, iar în lunile bune numără chiar şi 900 de livrări.
„Singura investiţie, dacă se poate numi aşa, a fost cumpărarea domeniului pentru site, care la vremea respectivă cred că a fost 11 euro pe an. În rest, cu bicicleta pe care o aveam deja şi cu rucscacul pe care mi-l aruncam în spate, plecam să livrez de fiecare dată când suna telefonul“, îşi aminteşte tânărul.
Ariel Constantinof este unul dintre cei 160.000 de tineri români care nu s-au înscris după terminarea liceului la o instituţie de învăţământ superior. El a decis în perioada liceului că îşi poate câştiga existenţa din blogging. A urmat apoi proiectul de pe piaţa de curierat, care este administrat în prezent de Tribul, o organizaţie non-guvernamentală.
„Nu m-am dus la facultate pentru că deja lucram şi ştiam că nu vreau să merg acolo. Undeva prin clasa a şasea câştigam primii bani de pe urma unui site făcut de mine. Am primit atunci 100 de dolari. Mai târziu am lucrat la o agenţie de publicitate şi am tot avut job-uri prin liceu. Tot în liceu am descoperit şi ce înseamnă un business social, iar din 2011 şi până în prezent m-am ocupat în parelel cu bloggingul şi cu businessul meu de curierat pe bicicletă, Tribul“.
În 2014, la sfârşitul celui de-al patrulea an de funcţionare, Tribul lui Constantinof înregistra o cifră de afaceri de 157.000 de lei. Gândit la început ca o modalitate de a atrage atenţia asupra prezenţei bicicliştilor în oraş, Tribul a ajuns să aibă în perioadele de vârf şi 900 de livrări pe lună, potrivit fondatorului.
În prezent, Tribul numără şase angajaţi, dintre care patru curieri şi un dispecer. În perioadele aglomerate însă, numărul curierilor creşte prin contracte de colaborare.
„Cred că cele mai bune luni sunt octombrie-decembrie, dar şi cele de primăvară, când toată lumea este în Bucureşti. Într-o lună proastă avem cam 500 de livrări, în schimb apar mereu colaborări neaşteptate cu companii care pot solicita şi 400 de livrări într-o singură zi. Şi atunci luăm legătura cu ceilalţi curieri cu care am mai lucrat, iar ei ne ajută. Funcţionăm fix ca valul acesta Uber, numai că noi livrăm obiecte“, a declarat Constantinof.
Printre companiile care au apelat la serviciile de curierat pe bicicletă se numără şi L’Oréal, Aqua Carpatica, Mio Bio, RAL Communications şi alţii.
Gândit să ţină locul şi unei aplicaţii de mobil, site-ul construit de tânărul antreprenor pune la dispoziţie un formular prin care clientul să poată oferi detalii despre colet şi livrare. În cel mai scurt timp, unul din cei patru curieri îşi atribuie comanda, iar cronometrul poate porni. Preţul unui drum este standard şi nu depăşeşte 22 lei indiferent de dimensiunea pachetului. „Se întâmplă extrem de rar să depăşim timpul de două ore. De fapt, de cele mai multe ori, comanda ajunge mai repede pentru că deplasarea pe bicicletă este mult mai eficientă în oraş. În mare parte livrăm orice, desigur nu putem sa cărăm în spate frigidere, dar am avut şi colete destul de voluminoase. Depinde doar de curier şi de ce acceptă el, în rest nu există niciun fel de restricţie sau regulă.“
O afacere de nişă care creşte
Companiile de curierat pe bicicletă au devenit din ce în ce mai populare, atât în Bucureşti cât şi în oraşele mari ale ţării. În publicul ţintă al acestor mici companii se regăsesc cu precădere corporatiştii, pentru că, spune Constantinof, aceştia sunt oamenii mai dispuşi să plătească pentru rezolvarea urgentă a unei probleme. „Firmele concurente care au apărut au lovit şi cred că or să lovească doar în preţ“.
