Ion Taran Baciu, un taran din muntii Bucovinei, le arata orasenilor cum se traieste natural si sanatos: muschiul betiv perpelit pe jar, chisca cu hribi, zacusca de la manastire, poalele-n brau, jamboanele, toba, pastrama sau carnatii 100% naturali au fost gustati de personalitati din toata lumea, de la europarlamentari, pana la regina Angliei sau doctorul lui Barack Obama.

Sursa de inspiratie i-a fost fratele tatalui sau, nea Toader, mare mester casap, un etalon in ale macelariei din satele din Bucovina. In Al Doilea Razboi Mondial, unchiul lui Baciu a fost bucatar si seful popotei Armatei a II-a Romane, la Cotul Donului.

"Am invatat de la unchiul Toader, care taia porcii in tot satul. Nici sapte ani nu aveam si umblam cu el prin lume, ca ucenic. Atunci am invatat cum se prepara carnea si atunci mi-a picat draga meseria", povesteste Baciu pentru Ziare.com.

Ignatul era, bineinteles, cea mai aglomerata perioada. Isi aminteste ca facea cu noaptea-n cap focul la cazan, ca sa opareasca porcul si pregatea paie pentru parlit. Dupa scoala, dadea o mana de ajutor la transarea animalului sacrificat, scotea slanina. Inca mai tine minte mirosul de fum si frigul iernilor din creierii muntilor. Si nici de cainii care latrau n-a uitat.

Inainte de Revolutie, si Baciu si sotia sa, Viorica, tot cu mana pe carne au lucrat. Erau "in sistem", dar carnea "tot iesea mai buna decat ce e azi in magazin". Nea' Baciu, asa cum il stiu bucovinenii de acasa, e un om al muntelui, iar pentru el "Sfanta Bucovina ramane un pamant nepoluat si nechimizat". N-a fost niciodata de acord cu "porcul indopat ca porcul, cu hormoni", care in jumatate de an ajunge un grasun de 100 de kilograme, gata de taiat.

Afacerea cu iz habsburgic

Povestea afacerii "La Baciu - Produse traditionale din Bucovina" incepe, insa, in urma cu 17 ani, intr-o carmangerie construita in urma cu doua veacuri, in 1815, pe vremea imparatului Franz Iosef, in perioada dominatiei habsburgilor in Bucovina.

In '97, cand si-a cumparat primul abator, Baciu avea utilaje la mana a doua, pe care a platit vreo 50.000 de marci germane, bani stransi din produsele pe care le vindea in casa lui Mos Toader.

Nici nu avea nevoie de aparatura performanta, spune el, ci de materie prima de calitate: carnea de la taranii din imprejurimi, care-si hranesc natural porcii si vitele.

Facea doar produse 100% naturale, din retete culese de pe meleagurile Obcinilor. N-a folosit decat carnea cea mai buna de la animale si procesul pentru prepararea bucatelor era destul de lung. Mai ales ca la Nea' Baciu in carmangerie produsul "baituit si afumat conform retetelor traditionale scade, nu creste, ca ala de la magazin".

La inceput, a fost putin descumpanit, clientela nu se dadea in vant dupa produsele traditionale. "Ceream cam dublu fata de magazine, oamenii nu intelegeau de ce, eu le ziceam ca e vorba de calitate, nu ai cum sa dai la pretul de pe piata". Ca sa-i convinga ca produsele lui sunt bune, isi imbia clientii cu o felie de jambon ori niste slanina. Obiceiul i-a ramas si azi, cand ii serveste pe cei care-i trec pragul magazinelor cu o bucata de soric moale, un tol de tuica sau poale-n brau abia scoase din cuptor. Ca sa se hotarasca, clientul trebuie sa guste. "Gusta din 2-3 produse si cumpara cate 7", dezvaluie Baciu.

Promovare prin calitate

Baciu a ramas fidel traditiei si nu a apelat la niciun mijloc modern de promovare. Nici vorba de campanii publicitare, de reclame sau "alte minuni". "Daca ai calcat la mine-n batatura si-ti dau un muschiulet si un vinut, o ulcica de must si nu iti mai trebuie nimic", isi dezvaluie secretul.

"Le-am promovat prin calitate. S-a dus vestea din gura in gura. Cand oamenii au mers la vreo petrecere, la vreun ospat, si au gustat din produse de La Baciu, au intrebat 'unde il gasesc? Ca vrem si noi'. Clientii ne-au promovat, noi producem calitate si lumea a apreciat asta. E munca romaneasca, de calitate, oamenii ne-au recomandat", se mandreste macelarul bucovinean.

Cum bucatele bucovineanului nu mai incapeau in odaia din Fundu Moldovei, Ion Taran Baciu si-a deschis magazin in Campulung Moldovenesc, apoi in Vatra Dornei. Timp de zece ani, pana in 2007, Ion Baciu a produs in cantitati mici, pentru magazinele din cele doua orase de munte.

Momentul care l-a propulsat a fost in 2007. Familia Baciu aducea saptamanal produse la targul de la Muzeul Taranului din Bucuresti. Pentru ca nu exista un spatiu foarte bun de depozitare, aducea din Bucovina putine bucate. I s-a cerut sa vina cu 500 de kilograme de carne, dar macelarul nici n-a vrut sa auda, mai ales ca la el in magazine nu realizeaza cantitati mari pentru ca trebuie sa respecte retetele vechi, care nu includ conservanti sau aditivi.

S-a lasat greu convins, ne-a marturisit Baciu. A cugetat mult, i s-a promis ca i se va achita si cantitatea care ii ramane nevanduta si-a venit la Capitala cu jumatate de tona de carne.

"Nu am inteles la inceput ce mi se intampla, pur si simplu navaleau gramada. Eu va zic drept ca m-am si speriat, n-am inteles ce vor. Au cumparat bucurestenii tot ce aveam", isi aminteste macelarul.

Succesul s-a repetat si la alte targuri, iar un an mai tarziu Baciu si-a deschis magazin si in Bucuresti: "Aici, oamenii stiu ce e calitatea. Si daca oferi produse de calitate, ai succes pe piata". Cu toate ca nu duce lipsa de clienti, pravalia din Capitala e deschisa doar trei zile pe saptamana, de vineri pana duminica. "Realizam produsele in familie, sapte oameni lucram la ele. Noi producem, noi le vindem. De luni pana joi lucram la ele, vineri le aducem proaspete", explica antreprenorul.

Afacere in familie

Afacerea este exclusiv in familie, iar pentru produsele lui Ion Baciu pun umarul la treaba sotia sa, Viorica, cele trei fiice ale lor, Delia, Veronica si Anamaria, si ginerele sau, Cris Sfetcu, iar tatal bucovineanului este specialistul in branzeturi.


Sora lui a plecat in Italia, a lucrat doi ani la un hotel, iar criza a lasat-o fara loc de munca si s-a intors acasa.

"Ea face niste prajituri nemaipomenite, ca-ti lingi degetele, asa ca am rugat-o sa faca in fiecare saptamana niste prajituri, de la cozonaci la poale-n brau. Acuma a ajuns sa aiba clienti fideli, castiga mai bine decat in Italia", continua Baciu.

Ion Baciu nu vrea sa-si incredinteze magazinul oricarui vanzator, caci "nu toti stiu sa povesteasca, sa recomande produsele, sa tina minte preferintele clientilor".

In Bucuresti, vinde cam 400 de kilograme pe saptamana. E multumit caci, puncteaza el, daca ar produce mai mult ar inseamna sa faca compromisuri in ceea ce priveste calitatea.

Clientii sunt primiti ca la nunta, cu prajituri si alte produse traditionale din Bucovina. Vanzatorii trebuie sa fie musai ospitalieri si de cele mai multe ori se implica insusi Ion Baciu. Imbracat mereu in port traditional, cu palarie neagra, din fetru, el isi intampina clientii si le povesteste despre traditiile din Bucovina. Pe rafturile din lemn de cires afumat se gasesc si prajituri de casa de la gospodinele din sat, paine coapta-n cuptor de lut, zacusa de ciuperci facuta de maicile de la Manastirea Vatra Moldovitei, dulceturi si sirop de muguri de brad.

Le-a facut afumatoare englezilor

Ion Baciu a fost invitat in Marea Britanie la o ferma sustinuta de printul Charles, pentru a-i invata pe micii producatori britanici cum se prepara carnea in traditia romaneasca. Experienta, pe cat de interesanta, pe atat de distractiva, povesteste Nea' Baciu.

"Englezii n-aveau afumatoare. Cum sa le fac carne afumata si sa ii invat sa afume carnea fara afumatoare? Am improvizat una, c-am gasit un dulap metalic, si le-am aratat cum se face treaba la noi. N-aveau nici lemn de fag si asta e cel mai bun pentru afumatoare. Un localnic avea un dulap vechi din fag, n-a vrut bani pe el. Ni l-a dat noua si noi i-am dat produse", povesteste amuzat Baciu.

In Anglia, a primit certificate de calitate semnate chiar de membrii Casei Regale, astfel ca acum bucovineanul poate vinde produse in toata Europa.

Carmangeriile La Baciu, obiectiv turistic

Producatorul a ajuns si in Germania, Austria, Spania ori Israel la targuri internationale de produse traditionale. Nu ca sa se pregateasca de export - nici nu vrea asta - ci ca sa le arate strainilor preparatele din Bucovina. Si atat de tare le-au placut strainilor ce face Baciu, c-au ajuns sa-l viziteze, la Fundu Moldovei. Le arata turistilor abatorul, ei gusta produsul si raman impresionati.


Cand turistii au inceput sa vina in numar din ce in ce mai mare, antreprenorul a deschis si un mic han. "Ii duc sa le arat afumatoarea, se frig si se innegresc la degete, ca vor ei sa puna mana pe carnea de la afumatoare. Apoi ii cinstesc cu tuica de casa, cu o ciorba de gaina de casa si ei revin. Romania asta, mai ales Bucovina, are niste peisaje de zici ca is pictate. E ca o bijuterie cu papucii rupti, ca e prapad cu ce drumuri avem", ofteaza Nea' Baciu.

"Samsarii", marea suparare

Chiar si acum, cand stie secretul a zeci de bucate, Ion Baciu inca mai pleaca prin satele din Obcini, in cautare de retete. Atat de atasat e Nea' Baciu de ideea de mancare naturala, ca pana si condimentele si le creste singur, iar ca ingrasamant nu foloseste altceva decat balegar.

Taranul din Bucvovina are si un of: "samsarii", care vand produse de la supermarket pe care le prezinta ca a fi traditionale. "Daca te plimbi putin prin Capitala, ai impresia ca tot Sibiul s-a mutat la Bucuresti, la cate produse asa-zis traditionale sunt pe piata".

"Te uiti la certificat, mai intai, apoi la eticheta: daca are multe ingrediente, ala nu e natural. Dar cel mai bine ii recunosti dupa maini pe producatorii traditionali. Te uiti la mainile lui, daca are maini fara nicio batatura, de domnisoara care n-a pus mana niciodata pe tata vacii, ala nu e producator", ne sfatuieste macelarul din creierii Bucovinei.

Producatorii traditionali si-au facut asociatie pentru a se delimita de cei industriali tocmai din acest motiv, sa nu mai fie pacalit cumparatorul.

Planuri de viitor - sa ramana corect fata de client

Vanzarile sunt satisfacatoare, nu castiga "nici prea mult, nici prea putin". Ion Baciu vrea, insa, sa ramana corect fata de client si n-are de gand sa se extinda "deloc".

"A venit la mine un investitor odata, ca voia sa facem productie mare. Ma duceam la vale daca acceptam, l-am refuzat. Ai nevoie de timpi de maturare, timpi de afumare, n-ai cum sa produci in cantitati mari. Noi lucram in circuit inchis: noi producem, noi vindem si nu o sa schimb asta", subliniaza Ion Taran Baciu.