Industriile producatorilor de jucarii, articole pentru copii si filme pentru copii sunt cele mai profitabile industrii, printre putinele care nu au cunoscut un declin dupa mult prea mediatizata criza economica.
Oamenii aleg sa taie de oriunde se poate, dar ultimele reduse sunt, evident, cheltuielile alocate copiilor. Si asa apar o gramada de plastice inutile in casa, pe care nici copiii mai saraci nu le folosesc cu placere...
As vrea sa facem impreuna o analiza a ceea ce reprezinta Craciunul pentru familii astazi, si mai cu seama in ce am transformat Craciunul pentru copii.
Nu in ultimul rand, o sa-mi dai voie, draga parinte, sa-ti impartasesc opinia mea legata de jucarii, calitatea si numarul acestora, nu de alta, dar in viziunea multora Mos Craciun e musai sa apara cocosat de obiecte, care mai de care mai colorate, mai zgomotoase si mai mari!
Zilele acestea s-a circulat extrem de greu in Capitala, iar Mall-urile au fost, ca de obicei, mai aglomerate decat alimentarele ceausiste cand se "baga" carne.
Magazinele de jucarii aveau rafturi goale si produsele - cele ramase erau zapacite, dezordonate si mutate in toate directiile, in incercarea rapida a cumparatorilor de a gasi ce le trebuie. Sau orice, jucarie sa fie.
Acasa, in preajma Sarbatorilor, parintii sunt extrem de ocupati, in general cu orice are legatura cu stomacul: mancarea si bauturile. Ce mancam si ce dam cadou.
Principalele preocupari de Craciun
Copiii incearca disperati sa atraga atentia parintilor - poate, poate se joaca cineva si cu ei, dar sunt usuiti de fiecare data, ba de mama, ba de tatal care, avand pentru prima data dupa luni de zile niscaiva timp, mestereste ceva in sufragerie, ba de bunica - care deretica prin casa, oricum prea curata pentru a fi adevarata: "Nu am timp acum, puiule"; "Nu vezi ca am treaba? Joaca-te si tu singur!"; "Mai am de facut doua salate, 3 feluri de mancare si un desert. Poate ne jucam la... noapte".
Televizorul este cu siguranta deschis non-stop pe vreun canal in care se povesteste despre traditiile din preajma Craciunului, in Maramures si, odata cu venirea musafirilor, pe langa buna dispozitie, se aseaza si o stare de iritare a celor din casa - fa curat, gateste, pune masa, strange primul fel, aseaza-l pe-al doilea, spala primul rand de farfurii, vezi ce face copilul, mai stai putin cu el, mai pune niste mancare pe masa, domnul casei iar s-a abtiguit putin... musafirii astia nu fac nimic.... si nu mai pleaca odata... si iar au adus prostii copiilor, doar i-am rugat!
La copii se ridica tonul, pentru ca deja au luat-o razna si incep sa se ciondaneasca, alergand prin toata casa si incurcand pe toata lumea care incearca, in crucis, sa incropeasca conversatii despre altii. Incep amenintarile: "Vezi ca poate nu mai vine Mosu, daca mai faci asa! Potoliti-va!"
Ti-am desenat un tablou destul de obisnuit in majoritatea caselor. Mosul vine totusi, de fiecare data, iar jucariile apar din cutii sau pungi colorate din hartie, cu manere din sfoara rotunda si lucioasa. Si cum apar, la fel dispar. La fel si multe dintre cadourile pe care le primim de Craciun, neispirate, nepotrivite, cumparate "sa fie ceva sub brad".
Consumerism pe baza unui consum de bani si de stres care polueaza cele cateva zile libere in care am vrea, de fapt, sa stam si sa nu facem nimic. Oare de ce nu facem exact asta? Ce sa faca un copil cu un joc in limba engleza, cu niste carduri, jetoane si alte piese de-ti ia tie adult 15 minute sa le numeri? A! precizare: Copilul are doar 4 ani...
Cele mai multe jucarii sunt nu numai inutile, ba chiar nocive. Pentru ca iti spuneam ca intentionez sa-mi impartasesc opinia legata de jucarii, iat-o. Industria producatorilor de jucarii nu inceteaza sa ma uimeasca prin stupiditatea creatiilor ei si prin impactul negativ pe care aceste obiecte il au asupra copiilor.
Cu cat sunt mai descriptive, cu atat sunt mai nefolositoare si cu atat rapesc mai mult placerea de-a se juca a copilului. De ce? Pentru ca nu poti face nimic cu ele... Apesi pe cateva butoane si... te plictisesti. In plus, fac si foarte mult zgomot.
Voi repeta, ceea ce cred ca am spus deja de foarte multe ori: cei mai nefericiti si mai plictisiti copii sunt aceia care au cele mai multe jucarii.
Ieri, copilului mei i s-a daruit o portocala desenata in fata lui, cu markerul permanent, care creionase atent si destul de conform cu realitatea, toate continentele planetei noastre. Uite: aici e Asia, aici e Australia si aici ar fi linia Ecuatorului... .si polul... si Antartica... si fiul meu a izbucnit deodata: Ieeeeiiii!!!! Am o portocala ca un glob pamantesc! Ieeeeeeiiii!!! Si a topait si s-a bucurat vreo 10 minute. A pus-o in frigider, sa o pastreze mai mult.
A primit, mai demult, un pulover foarte frumos (parerea mea) si foarte de firma (ceea ce el nu stia) si m-a intrebat soptit la ureche ("mami, ce faci cand primesti un cadou care nu-ti place?").
Pentru copii, o bluza purtata e la fel de frumoasa ca una noua, ba mai frumoasa, daca are ce-i place lui. O minge e la fel de distractiva ca si un pian electric si un covrig poate bucura mai mult decat un tort decorat atent cu martipan.
Cred ca ne straduim atat de mult sa ne surprindem copiii, sa fie cel mai cel cadou, incat am uitat ca lucrurile simple sunt cele mai valoroase. Ca putin inseamna mult. Ca pentru copil e mai important sa te joci cu el 3 ore, decat sa-i descarci inca un joc la care sa se joace singur. Ca poate manca si fasole batuta cumparata de la Angst - si ca, de fapt, Craciunul nu-i despre mancare... e despre bucuria de a fi impreuna, despre a ne darui, nu obiecte, ci pe noi insine.
Iata povestea mea SF pentru Craciun, de incercat... poate la anul:
In dimineata de ajun, purtati inca de somn in pijamale prin casa, cafeaua miroase poate la fel de puternic ca si fructele de pe platoul copiilor. Dupa ce se dezmeticeste toata lumea, pana la pranz cutreieram cu totii pe jos prin oras, unde ne oprim din cand in cand, ba la un alt ceai-cafea, ba la un targ de Craciun.
Acasa, masa de pranz e oarecum aceeasi, desi supa cu galuste de data asta are alt gust.. .Copilului i se daruieste, in primul rand, timp, nu cadouri.
Facem biscuiti impreuna cu copiii si toata bucataria devine o camera de joaca. A doua zi, sub brad stau doar cadouri simple si utile - discutate cu familia inainte, chiar daca asta inseamna o singura carte, sau un incarcator de iPhone de masina.
Jucariile sunt si ele simple, haioase, au trecut proba timpului si lasa imaginatia copilului sa zburde. Surprizele sunt mici si necostisitoare. De exemplu, am primit o piatra alba scobita de mana, in care incape perfect sapunul din baie.
Craciunul va fi mai mult despre a ne darui noi pe noi, decat de a cauta frenetic cadouri. Ce mancam devine mai putin important decat ce facem impreuna. Oricum, indiferent ce mancam, asta nu va pune toata lumea la treaba ore in sir.
Musafirii sunt binevoitori si ajuta la toata trebaluiala, se joaca cu copiii, nu apar cu te miri ce jucarie zgomotoasa, si chiar inteleg cand ii rogi sa nu aduca ciocolata copiilor. Cand propui a doua cafea, ei inteleg mesajul, o beau, se scuza si pleaca la casele lor.
Femeilor din familie li se va oferi in primul rand atentie, un soi de schimb de roluri - daca vrei, iar barbatilor, toleranta si zambete, nu comenzi si reprosuri.
Copiii vor primi atentie de la toata familia, dar nu prin cadouri, ci prin jocuri si discutii interesante. Sunt implicati in tot ce se intampla in casa si oricine are timp in primul rand pentru ei. Cuptorul il poate da ma incet si altcineva.
Televizorul este inchis si tot ce se aude sunt melodii de Craciun cantate de Frank Sinatra. Se discuta despre vietile fiecaruia din casa, nu despre vietile fiecaruia care nu e prezent. Vorbim despre ce-am invatat din acest an si care ne sunt intentiile, pentru la anul.
Dupa masa facem un ceai si toata lumea sta la povesti sau joaca Scrabble. Ceva mai tarziu, bunica pregateste niste floricele intr-un ceaun, fiindca floricelele de bagat in cuptorul cu microunde inca... nu s-au inventat.
Craciun Fericit, tuturor si La Multi Ani!
