Unde se află graniţa între taskurile corporatistului şi strategia antreprenorului în cazul persoanelor care le fac pe amândouă?
Sorana Baciu a fost director de strategie pentru OMV Petrom în ultimii şapte ani, însă de aproximativ patru luni a decis să lase poziţia de top deţinută în cadrul celei mai valoroase companii din România pentru a îşi deschide propriul business – Acgenio, o firmă de consultanţă de business, axată în principal pe afacerile mici şi mijlocii. Decizia Soranei Baciu este reprezentativă pentru generaţia de manageri aflaţi la maturitate, după mai bine de un deceniu de carieră la cel mai înalt nivel, care aleg să pornească pe cont propriu fără să mai lucreze pentru un angajator într-un mediu clar reglementat şi cu program fix. În pielea Soranei Baciu s-au aflat în ultimii ani sute sau mii de manageri, deveniţi peste noapte antreprenori în domenii conexe celor în care au lucrat. În paralel, în aceleaşi multinaţionale, s-a dezvoltat o serie de angajaţi cu preocupări antreprenoriale, decişi să îşi pună pe picioare un business fără să renunţe la job. Sunt antreprenorii care au ales să îşi păstreze în paralel slujba cu program fix.
Unul dintre ei este Laurian Şandru, 29 de ani, un tânăr cu un program ceva mai diferit faţă de alţii de vârsta lui. De la 9 la 6 îşi petrece timpul într-una din clădirile de birouri din Piaţa Operei din Bucureşti, ca business analyst la ING. După şase seara, vinde scaune, saltele şi echipamente de securitate. Şi vinde de un milion de euro. A mers încă de la început cu ambele joburi, de angajat şi de antreprenor, şi şi-a organizat programul astfel încât să îşi separe clar vieţile. Spune că munceşte opt ore pe zi la corporaţie şi câte două ore la propriile afaceri, unde a şi delegat angajaţi care să se ocupe de gestionarea stocurilor şi de alte aspecte administrative. „Îmi place viaţa de multinaţională. Asta de fapt m-a făcut să mă dezvolt atât de bine şi e şi motivul pen-tru care m-am simţit pregătit în 2010 să încep pe cont propriu. Din multinaţională am învăţat ce înseamnă un business mare. Nu mi-am tratat jobul ca un simplu angajat care trebuie să facă ceva îngrădit de nişte reguli. Am încercat să înţeleg cum funcţionează businessul cu totul“, spune antreprenorul. În poziţia deţinută în prezent, Şandru răspunde de impactul tehnologiei în business, respectiv înţelegerea afacerii şi transpunerea acesteia în IT – „adică exact ce fac eu şi în afacerile mele“.
Expertscaune.ro şi expertsaltele.ro îi aduc venituri anuale de 800.000 de euro, cu o marjă a profitului net de 2-3%, iar în segmentul de saltele vândute online spune că afacerea sa este lider de piaţă. Vânzarea de mobilă este o afacere de familie, a tatălui său, care a funcţionat doar în Bucureşti, într-un magazin fizic, ajuns în perioada de vârf la 200.000 de euro. După ce intrat pe mâna fiului, afacerea a crescut de patru ori. Din toamna anului 2014, Şandru a deschis un alt business, tot online, prin care vinde sisteme de supraveghere mai ales pentru clienţi casnici – „aveam un prieten cu o afacere de import şi distribuţie de asemenea echipamente şi am decis să-l mutăm online“ – cu care vrea să obţină un rulaj de măcar 2-300.000 de euro până la finele anului. Antreprenorul spune că afacerile sale nu ar creşte mai rapid dacă ar renunţa definitiv la corporaţie pentru că „de acolo îmi trag puterea, acolo învăţ business adevărat“. Din multinaţionale a învăţat să structureze o afacere în departamente şi cu responsabili pentru fiecare sector, să aibă un mod de raportare simplu şi eficient, să îşi controleze apetitul de risc şi să aibă aşteptări realiste.
Tocmai de aceea nu vrea să se dedice în totalitate antreprenoriatului: „M-au întrebat recent chiar la serviciu unde vreau să ajung peste cinci ani. Nu îmi doresc să ies din multinaţională, vreau să stau şi să performez cât mai mult. Dacă va fi să promovez, pasul următor ar fi o poziţie de management, de decizie“. Despre cele trei afaceri mărturiseşte că a avut câteva oferte de achiziţie care nu s-au concretizat, aşa că urmăreşte dezvoltarea pentru a se pregăti de exit la momentul potrivit. Învaţă cum să le dezvolte de la Amazon, dar şi de la eMAG, evoMag şi F64, de unde „fură“ tehnici de marketing online şi alte mecanisme de promovare.
După cum spune chiar Şandru, antreprenorii part-time devin tot mai vizibili în multinaţionalele din Bucureşti, cei mai mulţi orientându-se înspre comerţ electronic sau servicii de comunicare – „Un job într-o multinaţională profitabilă este o şcoală foarte bună. Simţi că te dezvolţi şi că rezultatele tale sunt apreciate“.
Cei mai mulţi oameni care aleg să deschidă propria afacere în paralel cu jobul o fac şi pentru că salariul poate fi un venit important până când apar primele picături de profit. Emma Jones, fondatoarea Enterprise Nation, o companie de servicii pentru IMM-uri, spune că angajatul devenit antreprenor trebuie să se îngrijească mai ales de stabilitatea financiară. „Este extrem de important să porneşti la drum într-un start-up cu un grad ridicat de siguranţă financiară. Mult timp nu vei avea posibilitatea să-ţi plăteşti un salariu, iar ultimul lucru de care ai nevoie să te îngrijoreze când încerci să pui un business pe picioare este lipsa banilor. Vei fi foarte atent la încasările firmei şi ar fi bine să nu te concentrezi asupra propriilor bani“, spune antreprenoarea. Schimbarea de mentalitate de la statutul de angajat la cel de angajator este iarăşi dificilă, iar modul de gândire folosit la birou trebuie să rămână acolo.
De fapt, antreprenorul Marko Terry recomandă chiar ca antreprenorul să nu folosească în vreun fel baza materială a companiei unde încă e angajat şi dă unele exemple care, spune chiar el, pot părea absurde: „Dacă ai de dat un telefon pentru afacerea ta cât timp eşti la birou, ai voie să o faci doar în pauza de masă. Iar în pauza de masă vei vorbi de pe telefonul tău şi niciodată în clădirea unde munceşti, ci afară. Asta te va ajuta să nu amesteci statutul de angajat cu cel de antreprenor“. Esenţial este şi ca afacerea dezvoltată pe cont propriu să nu ţintească aceiaşi clienţi ai angajatorului. Nici chiar indirect. Terry a observat că există un număr important de antreprenori tentaţi să îşi vândă produsul la întâlnirile în care participă în numele firmei angajatoare – „asta îţi poate păta reputaţia pentru mult timp“. În lipsa unor prevederi clare, şeful nu trebuie neapărat anunţat, mai susţin antreprenorii în cartea „Start your own business“. Discreţia însă contează.
„Mulţi au obiceiul să le fluture celorlalţi colegi întreaga zi veşti despre afacerea lor. Poveştile spuse colegilor despre aventuri antreprenoriale nu aduc niciun beneficiu tangibil şi creează disensiuni fără rost. Nimeni nu spune să ascunzi totul, dar nu e deloc bine să vorbeşti despre asta“, avertizează Marko Terry. Steffen Hedebrandt este directorul de marketing al Elance, locul în care liberii profesionişti pot presta servicii pentru firme de pe tot mapamondul. El spune că astfel de platforme online pot constitui o soluţie pentru antreprenorii interesaţi să îşi păstreze slujba, dar care vor să găsească ocazional „angajaţi“ pentru sarcini punctuale. O altă soluţie este implicarea unor membri din familie, având avantajul costurilor mici şi al unei minime siguranţe.
Pe măsură ce tinerii manageri de top arată că vor să se desprindă de scaunul cald de la birou, mediul antreprenorial începe să fie privit ca o alternativă la programul de la 9 la 6 într-o clădire din oţel şi sticlă. La nivel naţional, din cele peste 740.000 de firme active la finalul lunii octombrie 2014, tinerii de sub 29 de ani deţineau 11% din total, iar persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 şi 39 de ani grupau 28% din total. Peste 100.000 de firme au proprietari mai tineri de 40 de ani doar în Bucureşti, o bună parte fiind construite de la zero pe baza lecţiilor predate de multinaţionale.
