România nu are monede de 1 leu, 2 lei sau 5 lei, fără nicio explicaţie valabilă din partea Băncii Naţionale, în condiţiile în care s-ar putea face plăţi cu acestea şi o monedă de 5 lei valoarează chiar cât moneda de 1 euro.

Lansarea bancnotei de 20 de lei prin care BNR spune că se adaptează structurii monetare a euro ridică între­barea: de ce România nu are monede de 1 leu, 2 lei sau

5 lei. Polonia a trecut prin denominare ca şi România în 1995 tăind 4 zerouri şi are monede de 1, 2 şi 5 zloţi. România a înlocuit bancnota de 10.000 lei cu cea de 1 leu în 2005, dar nu a introdus şi o monedă de 1 leu. Răspunsurile BNR sunt neclare.

„Structura de bancnote/monede a fost stabilită îna­in­te de 2005 pornind de la procesul de denominare, astfel încât tăierea de zerouri operată atunci să modifice cât mai puţin bancnotele aflate deja în circulaţie. Bancnota de 1 leu provine din cea de 10.000 lei vechi. În ce pri­veş­te apropierea de euro, domnul guvernator a explicat fap­tul că prin bancnota de 20 de lei se definitivează con­ver­genţa cu structura pe cupiuri a bancnotelor euro, valoa­rea nominală de 20 lei fiind singura care nu se regăsea prin­tre cele româneşti. Astfel, în momentul trecerii la euro nu va fi necesară acomodarea şi la structura de cu­piuri sau la dimensiunea bancnotelor“, a spus Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR, pentru zf.ro/

El nu a dat nicio explicaţie însă de ce nu există moneda de 1 leu, 2 lei sau de 5 lei.

România a adăugat recent în circulaţie bancnota de 20 de lei, completând structura bancnotelor, dar structura monedelor?

Ungaria a retras în 2008 monedele de 1 şi 2 forinţi, păstrând moneda de 5 forinţi, din cauza inflaţiei. Cursul actual euro/fo­rint este de 368 forinţi pentru 1 euro.

România are monede de 1 ban, 5 bani, 10 bani şi 50 bani, dar cele mai folosite sunt cele de 10 bani şi 50 bani. Cu monedele de 1 leu sau 2 lei s-ar putea achita o pâine, un suc sau un mic baton de ciocolată. Existen­ţa unei monede de 1 leu poate fi asimilată, ca şi steagul sau imnul naţional, simbolisticii existenţei unei ţări. Cu cât „greutatea“ unei unităţi de monedă dintr-o ţară este mai mare, adică moneda este mai puternică, cu atât ţara are imaginea că este mai puternică.

În imaginarul populaţiei, banii sunt încă re­prezentaţi prin monede. De aceea toate ţările ţin la moneda unitară pentru a o avea în cir­culaţie. În perioada inter­beli­că, leul româ­nesc era suficient de puternic încât se puteau face plăţi cu el în restau­rantele din Berlin. Puterea unei monede arată puterea eco­no­miei unei ţări, iar toate ţările care au traversat inflaţii înalte au trecut la deno­minare. Pentru că sistemul financiar se bazează foarte mult şi pe psihologia popu­laţiei, însăşi existenţa unei monede de 1 leu, de o unitate, ar însemna o ancoră antiin­fla­ţie pentru că oamenii ar transfera leului-mo­nedă o valoare pe care ar vrea să o regăsească în cantitatea de servicii şi pro­duse cumpărate. Inclusiv pentru edu­caţia financiară, existenţa unor monede de 1 leu, 2 lei şi 5 lei i-ar face pe copii să se apropie mai mult de ideea de folosire corectă a banilor şi de învăţare a economisirii.

Când o ţară nu mai are o monedă de o unitate înseamnă că acceptă de fapt că a capitulat în faţa inflaţiei, adică nu mai dă valoare monedei sale. Moneda de 1 leu este în primul rând un simbol.

Leul românesc a devenit moneda naţională în 1867, cu 0,3226 grame de aur sau 5 grame de argint. Leul a fost preluat după leii gravaţi pe talerii olandezi care erau monezile cu cea mai mare circulaţie în secolul 18 şi 19 în România. În istoria României nu a fost nicio perioadă în care să nu existe o monedă de 1 leu.

În anul 2017 s-a emis moneda de 50 de bani care comemora 10 ani de la aderarea Ro­mâniei la UE, de ce nu s-a emis o monedă de 1 leu pentru a marca momentul.  Prin această monedă România ar fi fost mult mai aproape vizibil de structura mone­delor euro, în timp ce oferea ţării simbolul specific pentru leu, respectiv 1 unitate.

Din perspectiva monedelor aflate deja în circulaţie, monedele de 1 ban şi 5 bani sunt aproape total irelevante, având în vedere că marea majoritate a românilor nici nu le bagă în seamă în momentul în care cumpără ceva de la magazin. Valoarea lor este atât de mică încât aceste monede sunt lăsate efectiv pe masa magazinelor când vine vorba de a lua restul de pe urma unui produs. De ce nu se scot aceste monede, care pe măsură ce inflaţia creşte şi preţurile ajung la cote tot mai mari, valoarea lor, care era şi aşa extrem de mică, va ajunge complet inexitentă.