Aceste tendințe contradictorii ale anului politic 2021 fac imposibilă o reverență precisă pentru locul lui în istoria politică a Republicii Moldova. Doar viitorul, cu rezultatul neîndoielnic al reformei, ne va permite să constatăm cu exactitate adevăratele valențe ale proceselor politice din acest an cu toate speranțele și dezamăgirile lui...
Se încheie anul de la apariția speranței galbene pe firmamentul statului moldovenesc cu aspirații postoligarhice. Ce s-a ales din această speranță? Cum și-au îndeplinit noii guvernanți promisiunile în baza cărora electoratul din Republica Moldova le-a încredințat puterea? Cum se manifestă opoziția politică în condițiile unei guvernări de dreapta? În rândurile de mai jos încercăm să creionăm o imagine, într-un mod mai mult sumar, a ce s-a făcut bine și ce s-a făcut rău în politica moldovenească pe parcursul anului care rapid se consumă în văzul tuturora, scrie ipn.md.
Victorie politică de mare preț pentru echipa Maiei Sandu
La un an de la trecerea la cârma statului a lui Maia Sandu și la aproape o jumătate de an de la venirea la guvernare a partidului proprezidențial PAS peisajul politic moldovenesc furnizează o imagine complexă, cu lumini și cu umbre distincte, contururile lor fiind în dependență de voința politică exprimată de noii lideri ai statului, dar și de liderii opoziției, inclusiv de consecvența și competența politică de care ei toți au dat dovadă în acest an. Anul politic 2021 a demarat pe fundalul unei lupte aprigi pentru declanșarea alegerilor parlamentare anticipate. Victoria convingătoare la prezidențiale a lui Maia Sandu, obținută inclusiv datorită susținerii solidare în turul doi a scrutinului prezidențial a tuturor forțelor de orientare europeană, a dictat necesitatea folosirii inerției acestei victorii pentru desăvârșirea verticalei puterii de către forțele proeuropene. Însă, la acel moment, principalii jucători politici pe scena politică moldovenească, cu excepția PAS, nu erau pregătiți pentru anticipatele parlamentare și nu doreau declanșarea lor rapidă. Maia Sandu și PAS au dat dovadă de vizionarism și mare tenacitate politică pentru declanșarea acestora în condițiile în care Partidul Socialiștilor și Partidul Șor se aflau la putere și, în mod normal, ar fi rămas până în 2023. Aici, un rol important l-a avut și Curtea Constituțională, dar și jocul politic al Maiei Sandu în privința negocierilor pentru postul de premier cu socialiștii conduși de Igor Dodon.
Declanșarea alegerilor parlamentare anticipate a fost o victorie politică de mare preț pentru echipa Maiei Sandu. Populația a apreciat mult eforturile președintelui nou ales de a scoate țara din criză, din izolare și din corupție prin restabilirea și intensificarea cooperării cu principalii parteneri internaționali și obținerii sprijinului lor în lupta cu pandemia și pentru recuperarea economică. A fost obținut un sprijin economic fără precedent din partea Uniunii Europene, materializat în planul de recuperare economică în valoare de 600 de milioane de euro pentru o perioadă de trei ani. După victoria la prezidențiale, discursul public al președintelui Maia Sandu și mai mult s-a axat pe dezideratul de curățare a instituțiilor statului de corupție. Pe 11 iulie, la alegerile parlamentare anticipate, alegătorii au apreciat înalt acest efort și au dat un vot majoritar pentru partidul proprezidențial PAS. Pentru prima dată în istoria politică a Republicii Moldova a fost constituită o majoritate parlamentară monocoloră de dreapta, cu un guvern asumat proeuropean.
Factori obiectivi și subiectivi ai diminuării încrederii
Însă după constituirea verticalei puterii reformatoare Sandu-PAS, ocurența economică externă brusc a început să se înrăutățească, degenerând în criză energetică fără precedent. Concomitent, s-a agravat și criza pandemică, ajungând la culmile valului patru a îmbolnăvirilor de COVID-19. Săltarea exorbitantă a prețului la gazele naturale, operată de Gazprom-ul rusesc - furnizorul monopolist pe piața moldovenească a gazului metan, a adus la creșterea în lanț a prețurilor și la înrăutățirea condițiilor sociale ale unor pături largi de populație. Agravarea factorilor obiectivi a fost suplimentată de deficiențe de ordin subiectiv. Chiar de la bun început a devenit clar că, în politica de cadre, PAS-ul mizează, cu precădere, pe principiul loialității dovedite față de partid, deseori în detrimentul experienței manageriale și memoriei instituționale.
A fost neglijată necesitatea constituirii unui front larg al forțelor europeniste în susținerea reformei, cel mai lesne de creat prin acceptarea în posturile politice și manageriale ale reprezentanților din afara PAS. Autarhia politică promovată de PAS, conjugată cu o deficiență vădită de comunicare publică, a evoluat într-o adevărată problemă a eficienții actului de guvernare și imaginii ei publice. Pe acest fundal opoziția a excelat în evidențierea carențelor reformei justiției și administrației cu efectele lor regretabile asupra luptei împotriva marii corupții și lipsa cronică și notorie de rezultate și eficiență a tentativelor de pedepsire a marilor corupți. Drept rezultat, ultimele sondaje sociologice, date publicității la Chișinău, au început să înregistreze o scădere îngrijorătoare a ratingului electoral al PAS, el egalându-se doar la cinci luni după alegeri cu cel al marelui perdant al parlamentarilor anticipate, cu cel al Blocului comuniștilor și socialiștilor. Este un prilej obligatoriu de regândire și reajustare a tacticilor de guvernare și comunicare publică în condițiile de schimbări deseori dramatice a situații politice și economice, care favorizează enorm valul în creștere de dezamăgire în guvernare pe segmentul electoral proeuropean.
Situație dramatică în zona opoziției politice de dreapta
Încă și mai dramatică se prezintă situația la finele anului 2021 în zona opoziției politice de dreapta. Acest segment este populat de electoratul cu viziuni proromânești și deseori numit unionist, pe care pretind să-l reprezinte politic o serie de partide cu un rating electoral minuscul. Aici este important de relevat că, în partea sa covârșitoare, acest electorat a votat la ultimele alegeri parlamentare cu partidul PAS, în programul politic al căruia lipsesc ticuri antiromânești, dar și pretențiuni unioniste. O asemenea platformă ideologică, distanțată de proromânismul militant, i-a garantat PAS-lui adeziunea și a unei părți a electoratului de centru stânga, asigurându-i, în așa fel, victoria zdrobitoare împotriva forțelor antieuropene la alegerile parlamentare anticipate. Însă, de pe segmentul opoziției cu viziuni proeuropene la dreapta de PAS, liderii căreia nu sunt nici într-un fel angrenați în procesul de guvernare, începe să se profileze o critică tot mai virulentă a guvernării.
Aici se evidențiază partidul Platforma DA, aliatul de ieri al lui PAS, ultimul i-a devorat electoral pe DA-iști, lăsându-i în afara Parlamentului. Acum Platforma DA încearcă să-și întoarcă electoratul, criticând PAS-ul pe motiv de inconsecvență politică și neprofesionalism în lupta cu corupția și promovarea cursului european. Însă, deocamdată, sondajele nu atestă o refacere solidă a simpatiilor electorale pentru Platforma DA, mai degrabă critica acerbă a guvernării contribuie la creșterea valului de dezamăgire în forțele proeuropene în general.
Electoratul proromânesc, fără reprezentare parlamentară din cauza...
Pe filiera unionistă se menține starea de debandadă provocată de eșecul electoral lamentabil al partidelor unioniste la ultimele alegeri. Criza pronunțată de leadership din zona unionistă, ignorarea sfidătoare de către liderii acestor partide a vrerii generalizate a alegătorilor-unioniști pentru o singură listă electorală, a determinat un fiasco electoral rușinos și a lăsat o treime din cetățenii Republicii Moldova cu viziuni proromânești, anunțate sociologic, fără reprezentare politică directă la nivel de Parlament. Acest factor amplifică predispozițiile alarmiste și de dezamăgire din tabăra europenistă. Unioniștii continuă să fie în așteptarea unui lider și a unei forțe politice coagulante, capabili să dea prestație politică pe potriva dimensiunii numerice masive a acestui segment electoral distinct din societatea moldovenească.
Căutări mimate și apariții noi pe stânga
Și opoziția politică de pe stânga antieuropeană se găsește în febra căutării revanșei electorale de viitor. Componentele Blocul comuniștilor și socialiștilor au petrecut deja congresele de partid la care se preconiza găsirea soluțiilor pentru refacerea rândurilor lor după eșecul electoral usturător din prezidențiale și de la anticipatele parlamentare. Se pare, însă, că s-a mers pe calea soluției amânate. Comuniștii din nou au mizat pe liderul său îmbătrânit, Vladimir Voronin, care este incompatibil cu idea revigorării partidului, fiind în stare doar să prelungească agonia politică a comuniștilor. Și socialiștii n-au fost capabili să întrerupă inerția perdantă a dominației în partid a liderului său dărâmat Igor Dodon, un personaj politic devenit extrem de vulnerabil ca imagine publică și pasibil de a intra în custodia justiției pe motiv de corupție. Încercarea socialiștilor de a mima schimbarea în partid prin abrogarea funcției de lider formal al formațiunii și trecerea la conducerea colectivă a partidului, puțin pe cine a convins. În opinia publică, Igor Dodon continuă să rămână liderul de-facto al partidului.
Pe acest fundal al mimării schimbării la față a stângii moldovenești, o rază de speranță pentru stânga antieuropeană, în anul 2021, a fost iradiată de figura primarului Chișinăului Ion Ceban, care se menținea constant în vârful preferințelor electorale nu doar a chișinăuienilor, dar și a societății moldovenești pe ansamblu și care are aptitudinea de a se distanța la timp de manifestările scandaloase, cu tentă extremistă ale foștilor colegi de partid. După toate probabilitățile, pe viitor speranța revigorării electorale a stângii moldovenești va fi legată de numele și prestația politică a primarului general al Chișinăului, Ion Ceban, de capacitatea lui de ași asuma rolul de lider național.
Partidul Șor, o admonestare a actualei guvernări
Încă un actor care s-a manifestat activ pe scena politică moldovenească în anul ce se scurge, este partidul Șor – o adevărată admonestare a actualei guvernări pentru capacitatea precară de a gestiona efectiv un fenomen de corupție mare la nivel de politică publică. Partidul Șor s-a prefăcut într-un adevărat coșmar pentru guvernarea proeuropeană, indicând deficitul de concept și viziune aplicativă a luptei cu corupția în versiunea PAS. Mesajul anticorupție în interpretarea guvernării tot mai mult pare a fi o bufonadă pe fundalul succeselor electorale ale șoriștilor, amplificând pe această cale sentimentele crescânde de dezamăgire față de politicile guvernamentale în tabăra proeuropeană.
În așa fel, anul 2021 pleacă în istorie încărcat de noima speranței moldovenilor pentru o reformă edificatoare, care ar întrerupe tendința multianuală de degradare a statului Republica Moldova și ar duce spre refacerea calitativă spre bine a vieții cetățenilor săi. Concomitent, însă, actul politic moldovenesc a început, îndeosebi spre sfârșitul anului, să furnizeze tot mai multă dezamăgire în rezultatele reformei. Aceste tendințe contradictorii ale anului politic 2021 fac imposibilă o reverență precisă pentru locul lui în istoria politică a Republicii Moldova. Doar viitorul, cu rezultatul neîndoielnic al reformei, ne va permite să constatăm cu exactitate adevăratele valențe ale proceselor politice din acest an cu toate speranțele și dezamăgirile lui.
