Recenta vizită a ministrului moldovean de externe, Nicu Popescu, la Moscova, a provocat reacții contradictorii la Chișinău. S-a ajuns până la cererea demisiei ministrului pe marginea unor declarații de ale lui făcute pentru presa rusă. Păcat că șeful diplomației moldovenești nu are răspunsuri standard la eventuale întrebări ale presei cu ușor iz provocator, care cu ușurință pot fi anticipate din timp. Dar în acest caz mai degrabă este vorba despre experiență și capacitate de a învăța din mers, cu condiția că gafele de comunicare comise nu-ți vor ucide cariera înainte de a veni experiența, scrie ipn.md.

Stare de suspensie, cu incerte perspective de evoluție

Și totuși, ar fi nechibzuit, dacă în spatele unor formulări defectuoase ale ministrului, făcute pentru presă, se vor dosi adevăratele conotații ale vizitei domniei sale la Moscova. Iar în acest context este bine să ținem în vizor toată conjunctura politică în care s-a desfășurat această vizită. E de notat că la etapa actuală relația interstatală moldo-rusă se caracterizează prin starea de suspensie, cu incerte perspective de evoluție. Odată cu venirea la putere a noului Guvern în vara anului 2021, Republica Moldova încearcă să construiască un nou format eficient pentru cooperarea bilaterală cu Federația Rusă, ținând cont de vectorul european de politică externă a dezvoltării statului. Și Moscova, după o perioadă de obediență politico-diplomatică a Chișinăului în mandatul lui Dodon, încearcă să identifice noul algoritm de relaționare cu Republica Moldova. E bine aici să ne aducem aminte că, încă după ratificarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Acordului de Asociere cu UE la 2 iulie 2014, deteriorarea relațiilor moldo-ruse s-a produs prin intensificarea imediată de către Moscova a întregului arsenal de instrumente politico-economice și de informare care vizau cele mai sensibile domenii în relațiile cu Chișinăul. În continuarea sancțiunilor economice, a fost activat factorul transnistrean, fiind semnate 7 memorandumuri de cooperare interdepartamentală între Rusia și administrația separatistă din Transnistria nerecunoscută internațional. În așa fel, Moscova își demonstra neacceptul său pentru reorientarea geopoliticii Republicii Moldova pe vectorul occidental.

Condiții politice la semnarea contractului privind gazele?

Vizita lui Popescu la Moscova a avut loc pe urmele fierbinți ale negocierii acordului cu Gazprom-ul, urmare a căruia gazul furnizat Chișinăului s-a scumpit simțitor, provocând criza prețurilor în republică. Oficialii moldoveni nu au fost tranșanți în privința existenței condiționalităților politice la semnarea contractului cu gazele. Doar prim-ministrul Gavrilița a vorbit presei despre anumite condiții politice în timpul negocierilor, evitând amănuntele. Din sursele noastre credibile cunoaștem, că, la negocierile contractului gazului la Moscova, partea rusă a propus delegației moldovenești, în componența celor doi viceprim-miniștri, să examineze un preț avantajos pentru gazele furnizate Republicii Moldova în schimbul soluționării politice rapide a conflictului transnistrean (în interval de trei luni) în baza mai multor prevederi ale cunoscutului „memorandum Kozac”. De asemenea, Chișinăului i se propunea să recunoască statutul de garant al reglementării conflictului pentru trupele ruse staționate în Transnistria, iar aeroportul din Tiraspol să devină operațional în conformitate cu legislația internațională. Încă un punct prevedea participarea Rusiei la dialogul Moldova – UE privind implementarea Acordului de Asociere. Pe acest fundal, după revenirea delegației negociatorilor moldoveni de la Moscova, subit își prezintă demisia din post viceprim-ministrul Kulminski.

Prețul majorat la gazele furnizate Moldovei vorbește despre neacceptarea de către Chișinău a condițiilor politice înaintate de partea rusă. Și totuși, Moscova, operând în raport cu Republica Moldova strategia tradițională a șantajului economic, nu a mers până la capăt ca alte dăți și, în ceasul al unsprezecelea, a semnat contractul de furnizare a gazelor, chiar dacă și la un preț majorat. La scurt timp, în cadrul vizitei sale de lucru la Moscova, ministrul Popescu reiterează poziția Chișinăului despre necesitatea retragerii trupelor ruse de pe teritoriul republicii, de fapt, din Transnistria. Lavrov se conformează tacit acestei poziții a Chișinăului în pofida faptului că, încă acum câteva luni, o declarație similară a Maiei Sandu a trezit o reacție furibundă din partea MAE-lui rus. Tot aici partea rusă s-a declarat disponibilă să examineze posibilitatea utilizării și evacuării armamentului și munițiilor stocate la Cobasna. Se atestă o evoluție neașteptată, la prima vedere, a poziției Rusiei în problema transnistreană.

De unde vine „stranietatea” Moscovei

Însă o analiză atentă a situației geopolitice din zonă începe să furnizeze anumite explicații pentru „stranietatea” în schimbarea poziției Rusiei în problema transnistreană. Este evident că miza și obiectivul principal al politicilor Rusiei în zona noastră este Ucraina, cazul Republicii Moldova fiind strâns legat în geopolitica Moscovei în raport cu vecinul nostru nemijlocit din Est. Recent, diplomația rusă a recurs la un pas fără precedent, făcând publică corespondența diplomatică confidențială cu partenerii săi din „formatul Normandia” de reglementare a conflictului din Donbas. Supărarea rușilor a fost trezită de mai multe declarații ale unor importanți lideri europeni care au catalogat Moscova ca parte a conflictului separatist din Estul Ucrainei. Pentru a nu alimenta indirect asemenea percepții negative imaginii sale internaționale, Moscova este nevoită să scadă din retorica belicoasă la adresa Republicii Moldova, care și ea se confruntă cu un conflict separatist înghețat pe teritoriul său.

Cu un posibil război în casă?

Totodată, suntem martorii agravării rapide a situației politico-militare în jurul Ucrainei. Există dovezi incontestabile despre concentrări masive de trupe și tehnică militară ale Rusiei la granița cu Ucraina. Ministerul ucrainean al apărării avertiza recent despre concentrarea a peste 90.000 de militari ruși și tehnică militară în regiune. Un avertisment similar din partea NATO semnalează despre „concentrarea neobișnuită” de trupe rusești la frontiera ucraineană. Mai mulți experți, reieșind din precedentul invadării de către ruși a Crimeii, admit o nouă intervenție hibridă a Moscovei în Ucraina, în care forțele paramilitare sau forțele speciale, beneficiind de sprijin militar clasic, atacă țara vecină cu trupe regulate, tehnică grea de luptă ș.a. Cum a arătat generalul Kiril Budanov, șeful spionajului militar ucrainean, pentru publicația Military Times, „un astfel de atac ar implica, probabil, lovituri aeriene, artilerie și ofensive blindate, urmate de desanturi aeriene în Est, atacuri amfibii în Odesa și Mariupol”. În acest caz asistăm la reanimarea proiectului geostrategic „Novorosia” de dezmembrare teritorială a Ucrainei, de data aceasta cu consecințe directe pentru Republica Moldova, luând în calcul includerea teritorială evidentă a Transnistriei separatiste în acest proiect. O asemenea evoluție nefastă a evenimentelor ar aduce războiul nemijlocit pe teritoriul Republicii Moldova.

Fațete practice ale „parteneriatului strategic” teoretic

Pe acest fundal, la Chișinău, pe neașteptate a rerăbufnit criza gazelor, chiar dacă guvernarea ne-a asigurat despre depășirea ei prin semnarea contractului cu Gazprom. De precizat că Gazprom-ul a notificat Republica Moldova că ar putea stopa furnizarea de gaze în 48 de ore, dacă Moldovagaz nu-și va achita de urgență datoria curentă pentru luna octombrie, în conformitate cu o clauză a contractului în vigoare rămasă neanunțată publicului larg. Formal, Moscova are toate temeiurile legale să lase Republica Moldova fără gaze în condițiile când nu sunt onorate întocmai clauzele contractului. Numai că o asemenea abordare a relațiilor comerciale cu Republica Moldova nu prea se înscrie în spiritul parteneriatului strategic între două state, consfințit de „Tratatul de prietenie și cooperare între Republica Moldova și Federația Rusă” în vigoare și mult elogiat de ambele părți în cadrul vizitei recente a ministrului Popescu la Moscova. Iar dacă luăm în considerare și conținutul paragrafului 5 al amintitului tratat, care prevede că „Fiecare dintre înaltele Părți Contractante se va abține de la orice acțiuni, care ar cauza prejudicii celeilalte înalte Părți Contractante, suveranității, independenței și integrității ei teritoriale. Pârțile condamnă separatismul sub toate formele lui de manifestare și se angajează să nu sprijine mișcările separatiste”, atunci apare întrebarea despre achitarea la timp de către Tiraspol a consumului de gaze curent. Este o întrebare retorică, fiindcă chiar din momentul semnării Tratatului interstatal Moscova l-a încălcat permanent prin susținerea fățișă politică, economică și de altă natură a separatismului în Republica Moldova.

Concluzii

Astăzi relația interstatală Republica Moldova – Federația Rusă se găsește în unul din cele mai joase puncte de interacțiune între două state, cu un potențial palpabil de degenerare spre starea de conflict acut. Toate eforturile actualei guvernări de la Chișinău de a evita o tensionare a relațiilor cu Moscova se ciocnesc de o expertiză superficială în dosarul rus. Încercările de a calma situația prin jumătăți de măsuri devin tot mai contraproductive. Agravarea rapidă a situației geopolitice și militare la hotarele republicii generează riscuri majore pentru securitatea Republicii Moldova, iar lipsa unor măsuri adecvate privind contracararea lor, devine tot mai îngrijorătoare. De urgență se cere suplinirea managementului politic cu persoane calificate pentru pozițiile de responsabili pentru activitățile Consiliului Suprem de Securitate, a conflictul transnistrean, a misiunii diplomatice de la Moscova. Este stringent nevoie de elaborarea și implementarea unui plan de măsuri energice privind informarea și mobilizarea partenerilor externi cu scopul contracarării pericolelor de ordin geopolitic și militar care planează asupra Republicii Moldova în contextul actual. Altfel riscăm să întrăm nepregătiți în războaiele care ne amenință…