Iniţial am ascultat punctul de vedere al doamnei Gavriliţa, ministrul Finanţelor. Neimpozitarea tichetelor de masă, constata dumneaei în cadrul unei conferinţe de presă, generează efecte de inechitate socială, pentru că „circa 30 de mii de persoane beneficiază de tichete de masă, fiind acordate de aproximativ 620 de angajatori. Prin transformarea cardului salarial în tichet de masă, există riscuri mari ca în anul 2020 să fie înregistrat un fond de aproape 1 miliard de lei din care nu sunt achitate contribuţii şi prime de asigurări sociale şi medicale. Aceasta pune în pericol sustenabilitatea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat”.La puţin timp după respectiva conferinţă de presă am intrat în una din băncile Chişinăului. Angajatele băncii discutau aplicând ştampile şi bifând locul pentru semnătura clientului, despre tichetele de masă. Nu aveau prea multă informaţie. Aveau foarte şi foarte multe nedumeriri şi întrebări şi aproape nici un răspuns. Am înţeles, că pentru ele, tichetele erau un lucru de preţ şi că anularea lor le-ar fi adus dezordine în viaţă şi la locul de muncă.
Dincolo de pragul băncii am dat şi peste alte reacţii, dar mai ales peste cea a Camerei de Comerţ şi Industrie Franţa – Moldova (CCI Franţa-Moldova), un demers prin care îi cere premierului Maia Sandu să consulte public legea impozitării tichetelor de masă înainte de a fi luată o decizie finală. Mai mult decât atât, reprezentanţii CCI Franţa – Moldova susţin că în caz că acest proiect de lege va intra în vigoare, atunci există riscul ca antreprenorii francezi să plece din Republica Moldova, lucru care poate fi catalogat ca un mesaj negativ şi pentru alţi investitori străini.
Dur. Destul de dur.
O simplă privire aruncată asupra lor, aceste hârtiuţe par să nu fie în stare să influenţeze relaţiile unei ţări cu investitorii străini. Ai fi gata să dai importanţă altor factori – costurile resurselor, mediul de afaceri, implicarea politicului, calitatea drumurilor, costul braţelor de muncă – şi... aproape deloc regimului fiscal aferent tichetelor de masă. Ca să vezi.
Republica Moldova nu este singura ţară care utilizează tichetele de masă. Mai mult decât atât, noi aproape că nu avem istorie pe această dimensiune şi ar fi zadarnică încercarea de a găsi modele între Nistru şi Prut. Da, modele există, dar ele sunt dincolo de borna de la frontieră. Dar, oricât de departe s-ar afla aceste modele, e bine totuşi să le tragem aproape şi să le cercetăm pentru a vedea partea bună şi parte cea rea a lucrurilor.
În România, bunăoară, acordarea tichetelor de masă era reglementată până la 31 decembrie 2018 de Legea nr. 142/1998, iar de la 1 ianuarie 2019 a fost înlocuită de Legea nr. 165/2018. Acordarea tichetelor de masă nu este obligatorie, fiind un beneficiu pe care îl poate oferi angajatorul. Tichetele de masă pot fi folosite exclusiv pentru achitarea meselor sau pentru achiziţionarea alimentelor. Acestea există atât pe suport de hârtie, cât şi electronic, iar numărul de tichete emise pentru o lună este egal cu numărul de zile lucrate de angajat în acea perioadă.
Valoarea maximă a unui tichet de masă este de 15,18 lei, dar nu există o valoare minimă.
Valoarea nominală indexată a unui tichet de masă reprezintă ultima valoare indexată a tichetului înmulţită cu indicele creşterii preţurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare. Acesta este calculat ca raport între nivelul mediu realizat al acestui indice pe ultimul semestru şi nivelul mediu al aceluiaşi indice pe penultimul semestru şi este comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
Potrivit Legii 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, tichetele de masă se impozitează conform salariului, dar sunt exceptate de la plata contribuţiilor sociale obligatorii. Cota de impozit pe salarii este de 10 la sută.
Datele unui studiu realizat în ţara vecină arată că tichetele de masa sunt unul dintre acele beneficii preferate de angajaţi. În acest context, este evident că bonurile cadou şi cele de masă aduc cea mai mare satisfacţie salariaţilor.
“Trei din patru angajaţi care primesc tichete de masă le consideră ca fiind esenţiale pentru ei. Companiile care iţi motivează salariaţii prin tichete valorice se declară în proporţie de 96% mulţumite.
O analiză realizată de Academia Română – Centrul de Cercetări Financiare şi Monetare “Victor Slăvescu” spune că un leu investit în tichetele de masă aduce încasări la buget în valoare de 40 de bani. De asemenea, pentru un leu de contribuţii sociale scutite de la plată economia primeşte aproape 4 lei.
Studiul mai relevă o informaţie fundamentală pentru piaţa muncii din România. La fiecare 25 de noi beneficiari ai tichetelor de masă se va crea un loc de muncă în sectorul agroalimentar, retail sau horeca.
Este vorba despre toate tichetele valorice, dar cu precădere tichetele de masă, care au fost analizate în perioada 2014-2017.
Aşa se face că acestea sunt foarte eficiente în ceea ce priveşte generarea de consum, locuri de muncă noi, dar şi încasări la buget.
Doar în 2016, tichetele de masă au generat 5,7 miliarde de lei şi au dus la crearea a nu mai puţin de 104.440 locuri de muncă şi un consum total de 8,4 miliarde de lei.
Acesta ar fi unul din modelele pe care le putem citi cu creionul în mână şi pe care îl putem raporta la realităţile noastre. Realităţi de care, bineînţeles, trebuie să ţinem seama, dar care nici mult prea specifice nu trebuie să le calificăm. Pentru că ei sunt ca şi noi, iar noi suntem ca şi ei. Şi cele două economii – cea a Republicii Moldova şi cea a României sunt la fel de asemănătoare şi la fel de diferite.
Constantin Olteanu
