În perioada 2015-2018, exporturile totale ale Republicii Moldova în Uniunea Europeană au crescut cu 1,5 mlrd de dolari sau cu 34% față de perioada de patru ani înainte de constituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA), fiind o creștere de două ori mai rapidă față de exporturile pe alte piețe, transmite MOLDPRES.Uniunea Europeană și-a consolidat pozițiile drept principală piață de desfacere pentru exportatorii moldoveni. Circa 40% din această creștere a fost determinată în mod exclusiv de DCFTA. Astfel, efectul net al DCFTA a constituit circa 600 mln de dolari SUA. Datele se conțin într-un studiu al Centrului Analitic Independent „Expert-Grup”, semnat de Adrian Lupușor.
Potrivit studiului, exporturile de produse agroalimentare au beneficiat mai mult de DCFTA în comparație cu produsele industriale. Totodată, impactul net al DCFTA asupra exporturilor de produse agroalimentare a fost de circa trei ori mai mare față de impactul asupra exporturilor de produse industriale. Aceasta a spulberat definitiv temerile privind potențialul impact negativ al liberalizării comerțului cu UE asupra sectorului agroalimentar, care este mai puțin competitiv.
Totodată, comerțul dintre Moldova și Uniunea Europeană a devenit mult mai echilibrat grație creșterii rapide a exporturilor pe piața UE și reducerii importurilor de produse industriale din UE. Nivelul de acoperire a importurilor cu exporturi a crescut vizibil de la 47% în medie din 2011-2014, la media de 66% din 2015-2018, în timp ce acest indicator a scăzut dramatic în cazul comerțului cu CSI, iar în raport cu alte state – a crescut de două ori mai lent.
Pe lângă performanțele pozitive ale comerțului extern în contextul DCFTA, autorul studiului relevă că există îngrijorări privind concentrarea exporturilor, fapt ce denotă riscuri privind durabilitatea creșterii de până acum și carențe privind competitivitatea producătorilor autohtoni. În pofida creșterii impresionante a exporturilor, experții constată că peste jumătate din exporturile de produse industriale sunt orientate pe o singură piață (România), iar peste jumătate din exporturile de produse agroalimentare sunt orientate doar pe trei piețe (România, Italia și Marea Britanie). Aceasta relevă o serie de riscuri evidente care derivă din dependența exporturilor de cererea de pe câteva piețe din UE, precum și scoate în evidență nivelul scăzut al competitivității producătorilor autohtoni.
În studiu este menționat că, în lipsa valorificării mai plenare a oportunităților DCFTA și a unor schimbări sistemice și structurale mai profunde, beneficiile DCFTA observate până acum ar putea avea un caracter temporar, iar carențele fundamentale de competitivitate a producătorilor autohtoni ar putea perpetua. În acest context, Adrian Lupușor afirmă că politicile publice ar trebui să țintească pentru următorii cinci ani două priorități strategice: asigurarea continuității și ireversibilității creșterii cantitative a exporturilor pe piața UE și sporirea calității exporturilor pe piața UE prin creșterea diversificării și valorii adăugate generate de acestea pentru economie.
